Online

Despre M.G. Vlădescu care nu VOIA să accepte cu niciun CHIP vreun PREMIU literar

 Cătălin Pena
Despre  M.G. Vlădescu care nu VOIA să accepte cu niciun CHIP vreun PREMIU literar

Prin 1932, cronicarul anonim care ținea rubrica Efemeride în România literară ajunsese la concluzia că literatura română suferă cu o “periodicitate foarte regulată” de Vlădești...

Dar să dăm cuvântul cronicarului, care, sub titlul Apropos de Vlădești, scria: Năvala prostească a culturalului de la Calendarul o cunoașteți. E momentul să amintim de un alt Vlădescu, uimitor de asemănător la chip și procedee cu cel actual.

Acum vreo 4-5 ani apărea o publicație Clipa care în fiecare număr certa pe criticii revistelor că se uită nu mai peste frontiere și nu prețuiesc cum se cuvine pe marii noștri prozatori: Mihail Sadoveanu, M.G. Vlădescu, Liviu Rebreanu și Brătescu-Voinești care dau atâta valoare scrisului nostru”.

 

E drept că altă dată scria numai așa: Ar trebui ca marii noștri scriitori, Mihail Sadoveanu, Liviu Rerbreanu, M.G. Vlădescu și Brătescu-Voinești să nu accepte un premiu național, care etc.

Toată lumea era intrigată să afle cine e “marele scriitor M.G. Vlădescu” care nu ar trebui să accepte (nu mai știm din ce motive) premiul național.

Misterul n-a fost greu de deslegat. Marele M.G. Vlădescu era chiar tipograful care imprima revista și care publicase cândva vreo trei nuvele, într-un stil de autentic analfabet.

 

Partea cea mai amuzantă este că M.G. Vlădescu isbutise să devie și membru al Societății Scriitorilor Români. (Poate o mai fi și acum) și în această calitate, descoperind că societatea are ceva fonduri, a făcut propunerea fabuloasă – ba chiar a înaintat o ofertă în scris – ca SSR-ul să-i cumpere cu două milioane tipografia “ca să-și facă editură proprie”.

Membrii comitetului au râs, au pus cererea la dosar și au trecut mai departe...

E adevărat că la adunările generale din anul acela, n-au avut însă un adversar mai feroce decât pe marele scriitor M.G. Vlădescu, care-și descoperise daruri de “mare orator”.

Curat ca Toma târtiță teatrală.

Inapoi la articole
Citește în continuare pe EVZ Istoric