Un eveniment comemorativ în memoria evreilor ucişi în 1941 în „trenul morţii” a avut loc, joi, la Călăraşi, în prezenţa unora dintre supravieţuitorii Pogromului de la Iaşi, care au rememorat calvarul prin care au trecut în acele vremuri, informează presa locală şi AGERPRES.
Două „trenuri ale morţii“, în care au fost îmbarcaţi evrei, şi-au început drumul spre Muntenia, în 30 iunie 1941. Soarta evreilor din primul tren, plecat din Iaşi după pogromul din 29 iunie şi ajuns la Călăraşi, este mai putin cunoscută, arată calarasi.robo-stiri.ro.
Pogromul de la Iaşi, spune istoricul Adrian Cioflâncă, a fost cel mai mare masacru din România modernă: „Tragedia din Iaşi a schimbat brutal profilul demografic, social, economic şi cultural al Iaşului, un oraş în care evreii reprezentau până atunci jumătate din populaţie“. Pe 30 iunie 1941, din gara Iaşi au plecat două trenuri. Unul a ajuns la Podul Iloaiei, după nouă ore, iar cel de-al doilea la Călăraşi, după şapte zile de călătorie infernală.
„Trenul ar fi trebuit să ajungă în Târgu Frumos, dar unitatea germană de acolo nu a fost de acord, întrucât exista pericolul unui nou pogrom. Pe de altă parte, zona era foarte aproape de linia frontului şi s-ar fi prelungit haosul. Aşa a ajuns trenul în Călăraşi. Evreii care au ajuns la Podul Iloaiei au fost cazaţi în comunitate, iar cei de la Călăraşi au stat în lagăr. În cimitir nu mai există nici plăci, nimic care să amintească de aceste orori. Totul a fost devastat“, spune istoricul.
„Dintre cei 2.530 de evrei înghesuiţi în vagoane, din ordinul dictatorului Ion Antonescu, peste 1.500 au murit pe drum, sufocaţi şi însetaţi, iar supravieţuitorii ajunşi la Călăraşi, în număr de 1.011, au fost închişi, în regim de lagăr, în mai multe clădiri din oraş. Peste 100 dintre ei au murit din cauza condiţiilor inumane de detenţie”, a fost mesajul citit în deschiderea evenimentului de Robert Schorr, directorul Departamentului de Cultură al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România (FCER), mesaj inscripţionat pe trei plăci comemorative.
Manifestarea a debutat la Gara Călăraşi Sud, unde a fost dezvelită prima placă comemorativă de către preşedintele FCER, Aurel Vainer, şi de primarul municipiului Călăraşi, Daniel-Ştefan Drăgulin, în prezenţa ambasadorului Statului Israel la Bucureşti, David Saranga, reprezentanţilor corpului diplomatic acreditat la Bucureşti, ai Guvernului, autorităţilor locale, supravieţuitorilor.
A urmat dezvelirea unei plăcii comemorative din Cimitirul Evreiesc din Călăraşi de către ambasadorul David Saranga şi Adrian Cioflâncă, directorul Centrului pentru Studiul Istoriei Evreilor din România 'Wilhelm Filderman' (F.C.E.R.-C.M.), precum şi a monumentului refăcut de către Iancu Ţucărman – Asociaţia Evreilor Români Victime ale Holocaustului şi Jose Iacobescu, preşedintele B'nai B'rith România.
O scurtă ceremonie religioasă a fost oficiată la Gara Sud Călăraşi şi la Cimitirul Evreiesc de Rafael Shaffer, prim-rabin al FCER, şi cantorul Emanuel Pusztai.
În urma unor investigaţii de teren recente efectuate de cercetătorii Centrului pentru Studiul Istoriei Evreilor din România „Wilhelm Filderman” (CSIER-WF) din cadrul FCER, au fost identificate clădirile şi locurile din Călăraşi în care au fost deţinuţi evreii deportaţi de la Iaşi cu primul 'tren al morţii'.
De asemenea, din arhivele de la Bucureşti au fost scoase la iveală noi documente privind calvarul evreilor la Călăraşi, a subliniat directorul Oficiului Cultură, Artă Media al FCER, Robert Schorr.
„Persoanele care au supravieţuit au fost duse într-o clădire a Jandarmeriei de atunci, unde, din păcate, din cauza condiţiilor precare, şi-au pierdut viaţa. În urma unor descoperiri istorice de dată recentă făcute de colegii de la Centrul pentru Studiul Istoriei Evreilor din România s-au găsit aceste locuri, s-au găsit documente şi în arhivele statului şi astfel am putut astăzi să avem mult mai multe informaţii, mult mai multe date despre acei sărmani oameni care în urmă cu 78 de ani şi-au găsit sfârşitul în aceste locuri”, a adăugat Robert Schorr.
Iancu Ţucărman, supravieţuitor din trenul Iaşi – Podul Iloaiei, a evocat cu emoţie calvarul petrecut în „trenul morţii”.
"Am fost îmbarcat într-un vagon în care un soldat ne bătea cu o cravaşă, nu ştiu al câtelea am fost introdus în vagon, dar la 137 au auzit 'Închideţi vagonul'. Am fost 137, înghesuiţi ca sardelele, în loc de 45. (…) Din cauza condiţiilor cu totul aparte, a temperaturii fantastice, după o oră am avut primul mort. Parcurgerea distanţei Iaşi – Podul Iloaiei, de 22 de kilometri, a durat opt ore. (…) Dacă nu intra armata sovietică la 20 august 1944, Ţucărman Iancu nu ar mai fi putut vorbi astăzi, când au trecut 78 de ani de la momentul în care s-a întâmplat a doua mea naştere. (…) Am speranţa că cei care conduc ţările din Europa şi nu numai vor folosi acea parte a creierului care îi îndeamnă spre a lua cele mai severe măsuri ca aceea care s-a întâmplat cu noi să nu se mai repete niciodată", a spus Iancu Ţucărman.
„Ceea ce se întâmplă astăzi este semnul că cercetarea ştiinţifică poate să aibă consecinţe. Există o prejudecată care spune că aceste evenimente sunt puţin cunoscute şi că nu avem informaţii în arhive despre ele, că lucrurile nu sunt clare, că sunt controversate. Sunt fraze pe care le auzim tot timpul. Despre Pogromul de la Iaşi există în arhivele din România, care sunt deschise de un număr de ani, peste 100.000 de pagini de documente, inclusiv episodul Călăraşi este ilustrat de mărturii ale supravieţuitorilor, de decidenţi din zona locală şi de la nivel central care au participat la această atrocitate. (…) Locurile memoriei legate de această tragedie n-au fost cunoscute decât parţial până recent. De exemplu, nu se ştia unde au fost gropile comune de la Săbăoani. (…) Am găsit locul în care au fost gropile comune de la Iugani-Mirceşti, de asemenea necunoscute în istoriografie. Şi de asemenea am putut documenta nenumăratele poveşti dureroase ale celor care au suferit în trenuri. În trenuri oamenii au murit sufocaţi, de septicemie, cei mai mulţi au urcat bătuţi, tăiaţi cu baionete, unii au înnebunit, unii s-au sfâşiat între ei şi traseul celor două trenuri ale morţii a fost presărat cu gropi comune. (…) Din totalul de peste 10.000 de victime ale Pogromului de la Iaşi noi ştim astăzi trei mii şi ceva de nume. La Săbăoani de exemplu supravieţuitorii au întocmit o listă a celor care au murit în tren şi au fost descărcaţi la Săbăoani, în număr de 300, iar şeful postului local de jandarmerie a luat acea listă şi a îngropat-o împreună cu morţii", a detaliat Adrian Cioflâncă.
Colonel magistrat Irinel Rotariu, prim-procuror militar adjunct al Parchetului Militar Iaşi, coordonator al Reţelei naţionale de prevenire a genocidului şi cercetare multidisciplinară a gropilor comune, aflată sub egida Ministerului Afacerilor Externe şi a Ministerului Public, a subliniat ataşamentul celor două ministere faţă de cercetarea Holocaustului şi în general cercetarea atrocităţilor săvârşite în România în timpul regimurilor totalitare nazist şi comunist.
"Colegii mei procurori militari şi civili depun un efort uriaş pentru descoperirea acestor adevăruri dureroase din istoria României. Ne vom da în continuare tot interesul pentru descoperirea în primul rând a faptelor greu de descris şi de acceptat pentru nişte oameni normali care s-au petrecut în timpul Holocaustului, atât în trenurile morţii, cât şi în alte împrejurări de care am luat la cunoştinţă în exercitarea atribuţiilor de serviciu începând cu anul 2010. Şi doresc să subliniez că istoria acestor evenimente tragice produse în lunile iunie – iulie 1941 încă se scrie. (..) Îmi doresc ca România să fie o societate sigură, ataşată de valorile democraţiei, libertăţii, în care să nu se mai producă asemenea nebunii”, a arătat col. Irinel Rotariu.
Manifestarea de la Călăraşi a fost încheiată de o vizită la fostul lagăr, vechea clădire a cazărmii Regimentului 23 Infanterie Călăraşi, şi de un simpozion în cadrul căruia au fost prezentate şi imagini din tragedia petrecută în 1941.
Adrian Cioflâncă a expus cu acest prilej pe larg concluzii din cercetările efectuate de instituţia pe care o conduce, apreciind în context că tânăra generaţie ar trebui să cunoască încă de pe băncile şcolii astfel de tragedii.
CREDIT FOTO: Facebook-Adrian Cioflâncă
