Nehama, victima interbelică a unui „loverboy”

 

Nimic nu e nou sub soare. De exemplu, metoda „loverboy” era folosită pe scară largă în România interbelică. Nehama s-a născut la Odesa, fată săracă, dar cinstită a unor părinți evrei. Visa un bărbat cu care să-și croiască un drum în viață.

În 1922 l-a cunoscut pe M. Gross, pe atunci vânzător de fructe. I-a vorbit frumos și convingător despre fericirea pe care i-o pregătea încât a consimțit să-i fie soție. Soțul Nehamei era cunoscut ca hoț de ocazie și negustor de carne vie, dar ea nu bănuia nimic. În primele patru luni de căsătorie a trăit cum nu visase vreodată. Soțul îi vorbea de proiecte mărețe, de milioanele pe care le vor câștiga din niște afaceri și de nevoia de a pleca peste graniță pentru a lucra cu o societate engleză care avea nevoie de serviciile lui. Au ajuns la Constantinopol. Din primele zile, banditul a știut s-o deprindă cu noua situație: englezii plecaseră, de lucru nu găsea, iar banii se isprăviseră. Au intrat în anturajul unor „prieteni” care încercau să-i ajute. Aceștia nu erau decât complici și plasatori de femei în casele de toleranță.

 

Soțul, sub pretextul că pleacă să-și găsească de muncă, a lăsat-o în grija „prietenilor” câteva săptămâni. I-au propus angajamente în hoteluri și varieteuri, unde ar fi câștigat princiar, dar Nehama a rezistat, răbdând de foame zile întregi. Până la urmă a aceptat un post de casieriță într-un asemenea local. A sta doi ani în lupanarele din Stambul, care o vindeau ca pe o simplă marfă.

 

Sub amenințarea celor care o exploatau, era silită să se ofere zilnic la 50-60 de bărbați, de cea mai ordinară speță, pentru 40 de lei din care 20 reveneau patronilor…

 

După doi ani a apărut Gross, care a convins-o să meargă cu el la Alexandria unde a vândut-o iar. Gross a primit interdicție de la poliția engleză de a mai sta în Alexandria, dar a convins-o să-i trimită bani. I-a trimis bani și fotografii. Gross i-a trimis și el o fotografie când ieșise din închisoarea din Constantinopol.

 

Tot el i-a făcut un denunț că l-ar fi prădat. Din Alexandria a fost vândută la Cairo, unde a stat un an și s-a îmbolnăvit. De acolo, Gross a încercat s-o ducă la Caracas, unde mai exportase câteva femei. I-a scris iarăși cu proiecte ispititoare.

 

La Caracas a intrat în legătură cu „Liga apărării femeii”, care l-a dat pe Gross pe mâna justiției. Judecătorii l-au condamnat la două luni de închisoare. Nehama s-a întors la Cernăuți. Ea mărturisea, în 1933, că la Constantinopol, Alexandria și Cairo erau multe fete din România, în special din Bucovina, victime ale bandelor de traficanți.

 

În 1933, în Cernăuți se știa că Gross avusese cel puțin 27 de „neveste” ca Nehama.