Viața unui om imens în mai puțin de 1000 de cuvinte: Charles de Gaulle

 

S-a născut la 22 noiembrie 1890, la Lille, şi a copilărit la Paris, unde tatăl său, profesor, preda istoria şi literatura.

În 1908,  Charles de Gaulle s-a înscris la Şcoala Specială Militară de la Saint-Cyr şi, în 1912, după terminarea studiilor, s-a înrolat în regimentul de infanterie condus de colonelul Philippe Pétain, servind ca locotenent.

În Primul Război Mondial s-a remarcat pe câmpul de luptă. A fost rănit dar şi medaliat pentru curajul său.

Promovat căpitan, de Gaulle a luptat la Verdun, în 1916, unde a fost din nou rănit şi luat prizonier. După câteva tentative de evadare eşuate, a fost eliberat la sfârşitul războiului.

Abia întors acasă, în decembrie 1918, de Gaulle a fost trimis în Polonia, să participe la instruirea unei noi armate. În 1921, s-a căsătorit cu Yvonne Vendroux şi au avut trei copii.

Căpitanul de Gaulle şi-a continuat cariera militară, învăţând în acelaşi timp, despre probleme de stat.

În 1931 a fost desemnat la Secretariatul General al Apărării Naţionale din Paris.

De asemenea, fiind un scriitor perspicace, de Gaulle a explorat o serie de probleme militare în cărţile sale. A publicat „La Discorde chez l’ennemi” (1924), urmată de „Vers l’armée de métier” (1932), în care a făcut sugestii pentru crearea unei armate mai bune. Într-un alt studiu de teorie militară, „La France et son armée” (1934), de Gaulle şi mentorul său, Pétain, apărau ideea de armată profesionistă de mai mici dimensiuni, puternic mecanizată şi deosebit de mobilă.

Colonel în 1937, de Gaulle a primit comanda regimentului de tancuri 507 din Metz.

Când Franţa şi Marea Britanie au declarat război Germaniei, la 3 septembrie 1939, a fost numit comandant al brigăzii de tancuri a Armatei a V-a. Charles de Gaulle s-a remarcat în mai multe rânduri în fruntea tancurilor sale, în special, când i-a oprit pe germani la Abbeville (27-30 mai 1940).

Generalul de Gaulle

Numit general la 1 iunie 1940, de Gaulle a devenit câteva zile mai târziu subsecretar de stat pentru apărare naţională şi război, în guvernul lui Paul Reynaud.

Zece zile mai târziu, guvernul Reynaud era înlocuit, la Vichy, de cel al mareşalului Pétain.

Numit şi guvernul de la Vichy acesta a semnat la 22 iunie 1940, Armistiţiul franco-german, care a avut ca şi consecinţe înfrângerea şi ocuparea Franţei în aproximativ şase săptămâni.