V-Mail, programul din Al Doilea Război Mondial care a scanat scrisori pe microfilm și a limitat spionajul
Fiecare scrisoare primită acasă îi asigura pe cei dragi că militarul lor era încă în viață și se simțea bine când a scris acea scrisoare.
Pentru trupe, scrisorile de acasă erau cel mai mare stimulent al moralului, iar o forță cu un moral ridicat luptă mai bine.
Sarcina logistică de a trimite și de a livra toate aceste scrisori s-a dovedit a fi o adevărată provocare, mai ales atunci când se transporta corespondența peste Oceanul Atlantic.
Corespondența trimisă prin intermediul navelor de marfă ajungea cu întârziere, putând dura până la o lună. Dar alternativa de a trimite corespondența prin intermediul avioanelor cargo, care dura mai puțin de două săptămâni, era costisitoare.
În plus, spațiul de marfă din aceste avioane era foarte mare (pentru arme și provizii esențiale), iar scrisorile erau voluminoase atât ca greutate, cât și ca spațiu ocupat.
În căutarea unei modalități de a rezolva această problemă, serviciul poștal militar și-a îndreptat privirea către „Airgraph” britanic
Airgraph-ul a fost inventat în anii 1930 de Eastman Kodak Company în colaborare cu Imperial Airways (în prezent British Airways) și Pan-American Airways ca mijloc de reducere a greutății și volumului corespondenței transportate pe calea aerului.
Scrisorile erau scrise pe formulare prefabricate, aceste formulare erau cenzurate și scanate pe microfilm, microfilmul era transportat cu avionul, iar la sosire, scrisorile erau tipărite pe hârtie fotografică și livrate.
Serviciul poștal militar american a adoptat acest procedeu, redenumindu-l „Victory Mail” sau, pe scurt, „V-Mail”, și s-a dovedit extrem de eficient.
Economiile realizate de acest sistem au fost enorme; 2500 de kilograme de scrisori pe hârtie în 37 de saci poștali puteau fi condensate în doar 45 de kilograme de film într-un singur sac poștal. La rândul său, acest lucru a eliberat spațiu pentru mai mult material pentru aprovizionarea efortului de război.
SUA au redus și mai mult risipa prin imprimarea scrisorilor doar la o scară de 60%
De asemenea, utilizarea V-mail-ului a descurajat, fără să vrea, spionajul; întrucât se trimiteau doar fotocopii ale scrisorilor, cerneala invizibilă și micropunctele au fost făcute inutile.
Deși sistemul V-mail a fost utilizat doar între iunie 1942 și noiembrie 1945, peste 1 miliard de trimiteri au fost procesate prin aceste mijloace.
O parte importantă a sistemului V-mail a fost utilizarea unei papetării standardizate care combină scrisoarea și plicul într-o singură bucată de hârtie. Chiar și fără microfilmare, aceasta a fost o măsură importantă de economisire a spațiului.
Formularul era o foaie special concepută de către Government Printing Office și era furnizat gratuit de către Poștă, în proporție de două foi pe zi de persoană.
Felul în care se scria pe scrisoare a jucat, de asemenea, un rol important în ceea ce privește posibilitatea de a citi în cele din urmă versiunea redusă. Utilizatorii de V-mail au fost instruiți: „Folosiți mașina de scris, cerneală închisă sau creion închis. Scrisul slab sau mic nu este potrivit pentru a fi fotografiat”.
Formularele originale puteau găzdui până la 700 de cuvinte dactilografiate
V-Mail avea dezavantajele sale. Era oarecum limitativ în sensul că se putea folosi doar un anumit număr de cuvinte. Deoarece imprimările foto erau de ¼ din dimensiunea scrisorii originale, dacă imprimarea era prea mică, atunci produsul final era ilizibil.
Unele magazine chiar vindeau „cititoare de corespondență în format V”, niște lupe speciale pentru ca cititorii să poată descifra caracterele reduse.
Un alt dezavantaj al V-mail-ului este că nu se puteau trimite anexe (cel puțin la început) și nu se putea lăsa o amprentă personală.
În ciuda defectelor sale, V-mail a fost ajutat de marketing, care a prezentat utilizarea V-mail ca fiind o datorie patriotică, iar utilizarea serviciului a crescut de-a lungul anilor. Nu se poate nega faptul că practica V-mail a economisit spațiu vital de expediere.
