Ia să vedem ce scria uriașul om de cultură și mare francmason, Victor Eftimiu, în Realitatea Ilustrată din 2 iunie 1937:
Celor ce se plâng de corupția din unele administrații ale noastre le vom spune că într-un Orient mai depărtat se petrec lucruri mai grave ca la noi, în proporții într-adevăr… asiatice.
Povestește un ziarist francez cum a pătruns mai acum câțiva ani în casa mareșalului Cian-So-Lia, dictatorul atotputernic al Manciuriei.
După ce a străbătut câteva odăi și etaje pline de soldați chinezi, ziaristul a pătruns într-o încăpere elegant mobilată de unde Excelența Sa, un om de vreo șaizeci de ani, cu fața verzuie, juca mah-jong, cu un european tăcut și respectuos, care pierdea mereu.
Mareșalul era cuprins de o veselie și o vitalitate stranie: în camera vecină îl aștepta de optsprezece ore o fecioară de 16 ani, dar el nu se îndura să întrerupă jocul.
Înghițea în permanență un afrodisiac puternic, menit să-i țină energia trează până când partida de mah-jong va lua sfârșit.
Nicolae Kirkovici Kuznetzoff, plenipotențiarul Moscovei
Când jucătorii se sculară de la masa, Cian-So-Lin câștigă vreo cinci milioane lei.
Partenerul său era, însă, mai norocos: câștiga pentru Uniunea Sovietelor proprietatea căilor ferate din estul Chinei.
Căci omul liniștit și respectuos care pierduse cu atâta sânge rece o jumătate de miliard nu era altul decât Nicolae Kirkovici Kuznetzoff, plenipotențiarul Moscovei, căruia la sfârșitul partidei, înainte de a consuma jertfa copilei de 16 ani, mareșalul Cian-So-Lin îi semnase acordul.
