În următoarea perioadă Vasile Alecsandri devine ministru de Externe al Moldovei, deputat şi ministru plenipotenţiar la Paris.
Ca ministru al Afacerilor Străine în primii ani ai domniei lui Alexandru Ioan Cuza, a colindat cancelariile occidentale pentru a face cunoscută cauza unionistă a românilor.
Recunoaşterea Unirii Principatelor se datorează într-o bună măsură carismei şi stăruinţei excelentului diplomat Alecsandri.
Uniforma de diplomat a lui Vasile Alecsandri, face parte din colecția #MNIR și poate fi văzută în expoziția virtuală „Haina îl face pe om. Şase secole de istorie vestimentară”, disponibilă pe site-ul muzeului: http://www.muzeulvirtual.ro/expozitii/haine-il-face-pe-om/
Cariera
Vasile Alecsandri (1821 – 1890) a fost unul din primii mari scriitori ai literaturii române. A studiat în Franța între 1834-1839, luându-și bacalaureatul în litere în 1835 și începând, fără a termina, studii de medicină, apoi de drept și științe.
Revenit în țară, a fondat în 1840, împreună cu Mihai Kogălniceanu, revista „Dacia Literară”, în care a debutat, în nr. 3, cu nuvela Buchetiera din Florența, inspirată din călătoria între 1838-1839 în Italia făcută.
În același an (1840) a publicat și i-a fost pusă în scenă la Teatrul Național din Iași comedia Farmazonul din Hârlău, cea dintâi piesă de teatru în limba română jucată în Moldova.
Primele poezii, în limba franceză, i-au apărut în Spicuitorul moldo-român în 1841.
În martie 1848 s-a aflat printre semnatarii petiției către domnitorul Mihail Sturdza, luând astfel parte la revoluția moldoveană din 1848.
În 1857 a fost deputat în Divanul Ad-Hoc al Moldovei, iar în 1859 a candidat la domnie, retrăgându-se însă în favoarea lui Costache Negri. Sub Cuza a fost ministru de externe în Moldova (ian. – nov. 1859) și Țara Românească (oct. 1859 – mai 1860).
A fost, mai târziu, un apropiat al familiei regale. În 1881, după proclamarea Regatului României, a compus versurile pentru Imnul Regal.
