Uniforma de diplomat a lui Vasile Alecsandri. Foto în articol

 

Domnitorul Al. I. Cuza l-a desemnat, după unire, pe Vasile Alecsandri pentru a duce o campanie diplomatică la Cancelariile occidentale, pledând pentru recunoașterea „faptului împlinit”.

În următoarea perioadă Vasile Alecsandri devine ministru de Externe al Moldovei, deputat şi ministru plenipotenţiar la Paris.

Ca ministru al Afacerilor Străine în primii ani ai domniei lui Alexandru Ioan Cuza, a colindat cancelariile occidentale pentru a face cunoscută cauza unionistă a românilor.

Recunoaşterea Unirii Principatelor se datorează într-o bună măsură carismei şi stăruinţei excelentului diplomat Alecsandri.

Uniforma de diplomat a lui Vasile Alecsandri, face parte din colecția #MNIR și poate fi văzută în expoziția virtuală „Haina îl face pe om. Şase secole de istorie vestimentară”, disponibilă pe site-ul muzeului: http://www.muzeulvirtual.ro/expozitii/haine-il-face-pe-om/

Cariera

Vasile Alecsandri (1821 – 1890) a fost unul din primii mari scriitori ai literaturii române. A studiat în Franța între 1834-1839, luându-și bacalaureatul în litere în 1835 și începând, fără a termina, studii de medicină, apoi de drept și științe.

Revenit în țară, a fondat în 1840, împreună cu Mihai Kogălniceanu, revista „Dacia Literară”, în care a debutat, în nr. 3, cu nuvela Buchetiera din Florența, inspirată din călătoria între 1838-1839 în Italia făcută.

În același an (1840) a publicat și i-a fost pusă în scenă la Teatrul Național din Iași comedia Farmazonul din Hârlău, cea dintâi piesă de teatru în limba română jucată în Moldova.

Primele poezii, în limba franceză, i-au apărut în Spicuitorul moldo-român în 1841.

În martie 1848 s-a aflat printre semnatarii petiției către domnitorul Mihail Sturdza, luând astfel parte la revoluția moldoveană din 1848.

În 1857 a fost deputat în Divanul Ad-Hoc al Moldovei, iar în 1859 a candidat la domnie, retrăgându-se însă în favoarea lui Costache Negri. Sub Cuza a fost ministru de externe în Moldova (ian. – nov. 1859) și Țara Românească (oct. 1859 – mai 1860).

A fost, mai târziu, un apropiat al familiei regale. În 1881, după proclamarea Regatului României, a compus versurile pentru Imnul Regal.