Un vechi ring de dans în aer liber conceput pentru a imita sunetul tunetului a fost descoperit în Peru
Platforma în aer liber de la Viejo Sangayaico produce un sunet adânc atunci când este călcată de trecători.
Ringul de dans antic a fost descoperit în situl Viejo Sangayaico, la aproximativ 200 km sud-est de Lima, fiind realizat între anii 1000 și 1400 e.n., potrivit unui studiu publicat recent în revista „Journal of Anthropological Archaeology”. Ringul a fost utilizat și în timpul stăpânirii incașilor, între anii 1400 și 1532.
„Avem aici o arie special pregătită, în esență un tip de podea de dans compusă din diferite tipuri de pământ, cenușă și guano de camelide pentru a crea o suprafață capabilă să absoarbă șocurile… De fapt, recreând o tobă mare pe suprafața solului”, a declarant Kevin Lane, autor al studiului.
Designul unic al acestei platforme „sonore” alternează între patru straturi de guano de camelide și patru straturi de argilă, materialele fiind plasate strategic pentru a crea un sunet percutant.
Golurile din stratul de guano creează un sunet profund
Arheologii au declarat că ringul de dans Viejo Sangayaico a fost creat pentru a imita sunetul tunetului, deoarece culturile andine credeau în diverse zeități asociate cu fulgerele, ploaia și tunetul.
„Cred că aceste platforme deschise ar fi fost folosite în perioada pre-hispanică pe post de scene unde se venerau zeii munților din apropiere, de exemplu cei din Huinchocruz”, a explicat Lane pentru The Art Newspaper.
„Dansul era o componentă majoră a ritualurilor andine prehispanice”, a adăguat Lane.
Arheologii consideră că platforma a fost construită special pentru a accentua și spori sunetele naturii legate în paralel cu dansul. „Estimăm că platforma ar fi putut susține până la 26 de persoane care dansau simultan, producând un sunet puternic și zgomotos”.
Având în vedere cât de răspândite erau ritualurile bazate pe dans în societățile andine, descoperirea acestui ring de dans indică, de asemenea, posibilitatea ca și alte situri andine să conțină construcții similare.
În 2015, un studiu acustic de teren în jurul platformei centrale din Huánuco Pampa a dezvăluit o cunoaștere avansată a acusticii în rândul vechilor incași. Conform unui raport din 2018, studiul a demonstrat că platforma centrală de la Huánuco Pampa a servit drept instrument de comunicare multidirecțional, permițând elitelor incașe să „observe și să influențeze activitățile din întregul sit”.
În esență, incașii acordau o atenție deosebită creării unor structuri care să transmită sunetele la mare distanță
Sunetul a fost în mod evident o parte importantă a culturii andine prehispanice, atât în mod practic, cât și din punct de vedere ritualic, iar descoperirile de la Huánuco Pampa și de la situl Viejo Sangayaico oferă o perspectivă suplimentară asupra modului în care aceste societăți foloseau sunetul în viața lor de zi cu zi. „Platforma de dans este o descoperire fantastică și demonstrează că, în afară de instrumente, corpul uman și natura puteau fi întrebuințate muzicii”, a precizat Lane. „De asemenea, aduce la viață sunetele din trecut, având în vedere că trecutul este în mare parte tăcut și pierdut pentru noi.”
