Evenimentul Istoric > Articole online > România regală > Un tovarăș de drum al avangardiștilor
Articole online

Un tovarăș de drum al avangardiștilor

avangarda

Victor Valeriu Martinescu (1910-1994), unul dintre cei mai de soi poeți pe care i-a dat Craiova, a fost de-a lungul carierei sale de poet un ,,avangardist de unul singur”, după cu l-a plastic l-a caracterizat un confrate, un scriitor care s-a aflat în sfera de influență avangardistă și care a utilizat o serie de mijloace și tehnici specifice acestei mișcări unici în istoria literaturii românești.

Un tovarăș de drum al avangardiștilor

Boem, retras, orgolios, predispus la satiră și ,,farsă literară”, ,,Marele Contemporan”, cum autoironic se intitula V.V. Martinescu este dovada că spiritul avangardei românești a avut reverberații dincolo de zona înalt-intelectuală a Bucureștiului interbelic.

Poetul a scris la Meridianul craiovean, a șapirografiat revista Pubis, iar între 1930-1935 a scos trei numere din revista Șiș, însă a reușit și să publice poeme în volum, chiar și la edituri de prestigiu, cum ar fi ,,Cartea Românească”, 7 țâte pergamute fiind un exemplu elocvent al spiritului său de frondă și al predilecției către formuli tari, șocante, bogziene, menite să îl ,,șocheze pe burghez”. Ieșirea din codul literar, luarea în deriziune a temele și motivelor tradiționale, exacerbarea liricului, care se îngemăna cu discursul retoric, trăirea dinonisiacă, voința de putere nietzscheană, toate sunt surprinse în poemele lui V.V. Martinescu, cel care a lăsat un mare volum de scrieri ,,de sertar” și care, dincolo de poeme, a scris și seamă de articole ,,programatice”, de articole de opiniei și de direcției, expunând ideile sale cu privire la poezie, la discursul avangardist, la necesitatea unei ruperi cu trecutul și la abandonarea fanfaronadei fals intelectualiste, la o diminuare a ,,livrescului” din poem și la o întoarcere ,,către tot ce e puls, pasiune și viață organică”, după cum afirma poetul în textul ,,Către generația mea de ambele sexe” din 1934.

Toată viața, Victor Valeriu Martinescu nu a vrut să depășească condiția de marginal, de non-conformist, de însingurat, preferând să nu se înregimenteze unuia dintre curentele avangardiste. Astăzi, el este cvasinecunoscut publicului larg, cu toate că poemul ,,România mea”, publicat inițial în în 1945, reeditat în 1946 și 1947 și publicat și în volumul ,,Știri despre Victor Valeriu Martinescu”, apărut în 1995 la Editura Cogito, este una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste față de patria, din care transpare, firește, influența lui Walt Whitmann:

,,Țară cu cel mai sănătos sistem nervos din Europa,…/ Țară cu sfuletul dodecaedru rombodial,/ Țară unde Văzut și Nevăzut își petre totdeauna vacanțele,/ Astăzi momentul tău e plin de Tine și a sosit”. 

Registration

Aici iti poti reseta parola