Pe 27 februarie 1943, naziştii îi saltă de acasă pe ultimii evrei care mai rămăseseră în Berlin. Majoritatea erau căsătoriţi cu nemţoaice ariene.

Nefericiţii sunt conduşi la cinci centre de detenţie din Berlin, urmând ca acolo să fie triaţi şi transportaţi spre lagărele de exterminare. Unul dintre centrele de detenţie se află pe Rosentrasse (strada Rozelor), nr. 2-4.

Către seară, câteva soţii se strâng în faţa acestei clădiri pentru a protesta. A doua zi, duminică, zi liberă, se adună şi mai multe femei: câteva sute. Se aude tot mai des şi mai puternic strigătul: „Daţi-ne bărbaţii înapoi”

Manifestaţiile de protest continuă şi în zilele următoare şi se prelungesc chiar după căderea nopţii, în ciuda gerului cumplit.

O brigadă SS este chemată să împrăştie femeile. Aceasta le ameninţă cu deschiderea focului, însă nici una nu se clinteşte.

După o săptămână de proteste, Goebbels cedează şi renunţă să-i mai salte pe Mischehen (evreii căsătoriţi cu ne-evrei).

Pe 6 martie, deţinuţilor din strada Rozelor li se permite să meargă înapoi acasă, la soţii.

Acest episode, relative puţin cunoscut, a devenit subiectul unui film remarcabil, cu titlul Rosenstrasse, regizat de Margarethe von Trotta.