Reforma agrară în 1864, deși i-a scos pe țărani din starea de dependență feudală, nu i-a făcut independeți de marii latifundiari, deoarece elita politică a acelor vremuri nu a ales varianta domnitorului Alexandru Ioan Cuza – anume, ca două treimi din suprafața agricolă să revină țărănimii și o treime boierilor – ci opusul acesteia.
Drept consecință, deși eliberați din iobăgie, țăranii au continuat să fie dependenți de marii proprietari, care le puneau la dispoziție pământul absolut necesar pentru supraviețuire.
De aici până la arendași nu a fost decât un pas.
Practic, se ajunsese la o situație chiar mai rea comparativ cu începutul de secol XIX când exista devălmășia – termen utilizat de sociologul H. Stahl – în virtutea căreia boierul, în relația cu țăranii dependenți, se comporta asemeni statului.
Cu toate acestea, marile proiecte de infrastructură, demarate în a doua parte a veacului al XIX-lea, s-au realizat în cea mai mare parte din taxele impuse țărănimii, marii moșieri fiind scutiți sau plătind taxe simbolice – potrivit lucrării „Istoria Socială a României” publicate la Editura Academiei Române în anul 2019 sub coordonarea lui Cătălin Zamfir.
Începe să se dezvolte infrastructura de transport, cea feroviară fiind asumată ca prioritate.
Se declanșează un proces de modernizare a mijloacelor de transport, a drumurilor, podurilor, căilor ferate, sub presiunea integrării economiei românești în economia europeană.
În perioada 1869-1915, s-au construit 3 554 km de cale ferată simplă, cu 404 stații și 39 de halte, existau 932 de locomotive, 1 497 de vagoane de călători și 25 736 vagoane de marfă, potrivit sursei citate mai sus.
În 1895, se realizează legătura feroviară dintre România și Dobrogea, odată cu finalizarea podului de la Cernavodă – cel mai mare din Europa şi al treilea din lume la acea dată, operă a marelui inginer român Anghel Saligny.
Rețeaua rutieră crește de la 3 219 km în 1879, la peste 28 000 de km în 1916
Între 1869 și 1880, primele căi ferate din România au fost construite prin concesionare către societăți străine.
După aceea, rețeaua feroviară a fost răscumpărată și dezvoltată de statul român în regie proprie, cu ingineri români dar cu material feroviar importat și cu mijloace financiare obținute prin împrumuturi din străinătate.
Sursa AICI
