Născut în Horsens, Danemarca, pe 12 august 1681, Bering era căpitan-komandor cunoscut marinarilor ruși drept Ivan Ivanovici.
El a fost primul european care a descoperit Alaska și Insulele Aleutine. Strâmtoarea Bering, Marea Bering, Insula Bering, Ghețarul Bering și Puntea Bering, care-i poartă numele.
După un voiaj în Indii, Bering se angajează în marina rusă în 1703 ca sublocotenent, servind în Flota Baltică în timpul Marelui Război al Nordului.
Între 1710 și 1712, a fost în Flota Mării Azov la Taganrog, participând în războiul ruso-turc.
În 1725, țarul Petru I al Rusiei l-a rugat să conducă prima expediție spre Kamceatka.
Țelul expediției a fost să afle extinderea spre est a Siberiei, și dacă Asia și America de Nord erau conectate sau dacă erau două continente separate.
În Kamceatka
La 14 iulie 1728, Bering a început prima călătorie pe corabia Gabriel, și a călătorit spre nordul peninsulei Kamceatka prin strâmtoarea care îi poartă astăzi numele.
La 14 august el a înconjurat Capul de est al peninsulei Ciukotka, și deoarece țărmul asiatic o lua spre vest, Bering a conchis că Asia și America de Nord erau două continente separate. În 1731, Bering a fost înnobilat pentru explorările sale.
Sfârșitul
Curând, Bering a propus o a doua expediție de cercetare a Pacificului de Nord.
El se întoarce în Okhotsk în 1735, unde comandă construirea a două vase, Sf Petru și Sf Pavel, cu care navighează spre est, întemeind orașul Petropavlovsk din Kamceatka în 1740.
De acolo, Bering a pornit într-o expediție către America de Nord în 1741, în cadrul căreia a cercetat sudul peninsulei Alaska, insula Kodiak, Muntele Saint Elias, insula Kayak.
A doua corabie, sub comanda lui Aleksei Chirikov, a descoperit țărmul de nord-vest al SUA (arhipelagul Alexandru, numit astfel în cinstea țarului Alexandru al II-lea al Rusiei).
La întoarcere, Bering a explorat insulele Aleutine, murind pe una din acele insule, care îi poartă astăzi numele, la 19 decembrie 1741.
Vânzarea
Alaska a fost colonizată de ruşi şi, în 1768, a fost anexată oficial de Rusia.
Timp de secole a fost locuită de eschimoşi, care se presupune că au venit din Siberia sau Mongolia, traversând îngusta strâmtoare Bering ce o desparte de Rusia.
La 30 martie 1867, guvernul ţarist a cedat această peninsulă Statelor Unite ale Americii, printr-un tratat negociat cu secretarul de stat William Seward, pentru suma de 7.200.000 dolari.
Al 49-lea stat
Iniţial, americanii nu i-au acordat importanţa cuvenită, considerând Alaska un ţinut al sloiurilor şi urşilor polari.
În scopuri strategice, în 1942, a fost construită o autostradă care leagă Alaska de Canada.
Alaska a fost primită, în 1959, în Uniunea Federală a Statelor Americane, devenind al 49-lea stat al Uniunii.
Este administrată de un guvernator numit de preşedintele Statelor Unite.
În Congresul SUA acesta este reprezentat de un delegat cu drept de vot consultativ.
Centrul politico-administrativ se află la Juneau. În mod neoficial, acestei peninsule i se mai spune şi „ultima frontier”.
În partea de nord, dincolo de Cercul Polar, solul este îngheţat până la o adâncime de peste 90 de metri.
Deşi de la începutul lunii mai, până în luna august, Soarele nu apune niciodată, pământul se dezgheaţă doar până la un metru adâncime.
Temperatura scade, uneori, până la minus 43 grade Celsius, în timp ce în sud se poate ridica până la plus 30 de grade.
Zăpada poate atinge înălţimea de 11 metri.
În regiunea centrală a statului se află Muntele McKinley, cu o înălţime de 6.187 m, fiind cel mai înalt munte din SUA.
Majoritatea locuitorilor sunt urmaşii căutătorilor de aur, ajunși acolo la sfârşitul secolului al XIX-lea.
