Construcția canalului a putut fi dusă la bun sfârșit grație șarmului personal și al insistențelor diplomatului Ferdinand de Lesseps. Acesta reprezenta Franța în Egipt, beneficiind de o excelentă reputație la curtea lui Napoleon al III-lea.
Viceconsul la vârsta de 27 de ani, la Alexandria, el îi dăduse lecții de echitație fiului preferat al viceregelui Muhammad Ali, care guverna Egiptul în numele sultanului de la Istanbul.
În 1833, Lesseps îl întâlnise la Alexandria pe inginerul saint-simonist Prosper Enfantin și fusese cucerit de proiectul acestuia de a săpa un canal în istmul Suez.
După mai bine de două decenii, în 1854, elevul lui Lesseps într-ale călăriei, Muhammad Said, ajunge suveranul Egiptului.
De la Paris, fostul său profesor îi adresează felicitări. A fost invitat în Egipt și a profitat de ocazie pentru a-i prezenta lui Said proiectul canalului.
Ferdinand de Lesseps, care era atașat pe lângă împărăteasa Eugénie și care se bucura de o excelentă reputație la curtea lui Napoleon al III-lea, face uz de tot talentul său diplomatic pentru a convinge opinia publică europeană și a-l liniști pe sultanul de la Istanbul.
Pentru a-și realiza planul, a renunțat din start la ajutorul bancherilor, deoarece aceștia cereau o parte din acțiunile viitoare societăți de exploatare a canalului.
Așadar, Lesseps recurge la împrumutul public și își înmulțește conferințele în Anglia și Franța, pentru a-i convinge pe viitorii subscriptori.
A trebuie să înfrângă opoziția guvernului britanic, care se temea că și-ar putea pierde poziția dominantă în privința traficului comercial Europa-Asia și compromite propriul proiect, al unei căi ferate care să lege Mediterana de Oceanul Indian, scrie Herodote.
Viceregele Egiptului subscrie el însuși la proiect, cumpărând aproape jumătate dintre acțiuni. Acesta a făcut uz și de întregul credit al Egiptului. Împrumuturile sale, la dobânzi prohibitive, vor duce la ruinarea țării, care va sfârși sub tutela britanică.
Între timp, Ferdinand de Lesseps obține pe 25 noiembrie 1854, o concesiune pe 99 de ani și întemeiază pe 19 mai 1855 Compania de Suez.
La sfârșitul lucrărilor, canalul care traversa istmul dintr-o parte în alta, avea o lungime de 162 de kilometri, o lățime de 54 de metri și o adâncime de 8 metri.
Unirea apelor a avut loc pe 15 august 1869. Canalul scurta cu 8000 de kilometri calea de navigație dintre Londra și Bombay, evitând ocolirea continentului african.
Zece ani mai târziu, Ferdinand de Lesseps încearcă să repete isprava în Panama, dar tentativa se va sfârși cu un dezastru financiar și politic.
