Un barbar redă strălucirea Romei

 

Pe 15 martie 493, șeful ostrogot Teodoric îl invită pe inamicul său, Odoacru la un banchet de reconciliere și se folosește de ocazie să-l sugrume cu mâinile lui.

Devenit astfel singurul stăpân al Romei, Teodoric va încerca să îi redea imperiului strălucirea de altădată.

În ciuda felului lipsit de maniere în care s-a descotorosit de rivalul său, Teodoric, în vârstă de 40 de ani, nu este un bădăran brutal. Fusese crescut și educat la Constantinopol, la curtea Împăratului Bizanțului, Leon I.

În 487, Teodoric începe o campanie agresivă împotriva Constantinopolului. Nu neapărat pentru a cuceri capitala bizantină, ci pentru a câștiga prestigiu și prețuire în sânul Imperiului Roman Răsăritean.

El avea nevoie de un loc unde să își instaleze compatrioții. Împăratul bizantin Zenon, având serioase probleme cu Odoacru, regele germanic al Italiei.

În 488, Zenon îi cere lui Teodoric să-l elimine pe Odoacru și să se instaleze în locul lui.

Achitându-se de misiunea lui, Teodoric se instalează la Ravenna, oraș care înlocuise Roma drept capitală a Imperiului Roman Occidental. Noul rege își constituie o curte fastuoasă și încearcă să îi facă pe goți și pe romani să trăiască în pace împreună.

Restabilește vechile cadre legislative și se înconjoară de cei mai străluciți reprezentanți ai culturii latine. Însă păstrează o societate dualistă, cu interzicerea căsătoriilor mixte între barbari și romani.

Teodoric, care are planuri mari, întreprinde importante lucrări de urbanism, în tradiția vechilor împărați.

Zidește noi biserici la Ravenna, ca de exemplu Sfântul Apolinarie cel Nou, asanează mlaștinile pontine din regiunea Latium, situate la circa șaizeci de kilometri sud de Roma…

Politician abil, leagă o serie de alianțe matrimoniale cu ceilalți regi barbari din Occident. El însuși se căsătorește cu sora lui Clovis, regele francilor.