Ea va marca și triumful celui de-Al Doilea Imperiu și al burgheziei din domeniul afacerilor.
Numeroase capete încoronate vin la Paris pentru a admira progresele revoluției industriale, în pavilioanele care se întind de la Champs Elysées la Champ de Mars.
Inima expoziției este un inel gigant, care înconjoară Champ de Mars. Dimensiunile ovalului sunt de 490 de metri pe 380 de metri. Niciodată o clădire atât de mare nu a fost construită atât de rapid: doi ani. Pe șantierul ei au lucrat 28.000 de muncitori.
Printre cei care au lucrat la conceperea și construirea clădirii se număra și un anume Gustave Eiffel.
Jules Verne va fi atât de impresionat de Acvariul uriaș prezentat în cadrul Expoziției, și care conține nu mai puțin de 800 de specii de vietăți marine, încât îl va folosi ca model pentru a descrie hubloul lui Nautilus din Douăzeci de mii de leghe sub mări.
În jurul inelului principal, în grădinile concepute de inginerul Adolphe Alphand și de peisagistul Jean-Pierre Barillet-Deschamps, care ilustrează principiile peisagistice ale vremii, sunt răspândite o sută de mici pavilioane naționale și industriale.
Comisia imperială îl numește în martie 1867 pe Gioachino Rossini ca președinte onorific al Comitetului de Compoziție Muzicală. „Imn pentru Napoleon al III-lea și pentru bravul său popor”, de Rossini, va fi imnul oficial al expoziției.
În afara expoziției, vizitatorii au ocazia de a admira noul Paris, lărgit în 1860 la douăzeci de arondismente, cu bulevardele sale largi, cu clădirile afișând impresionante fațade neo-clasice și cu noile gări cu aspect de palate.
Triumful împăratului Napoleon al III-lea este totuși umbrit de anunțul decesului lui Maximilian I al Mexicului.
Trei ani mai târziu, Napoleon al III-lea va fi constrâns să abdice.
A III-a Republică își va marca și ea victoria cu o nouă expoziție universală, în 1878.
