În această epocă s-a produs o explozie a fenomenului pirateriei în Asia, Mediterana și Caraibe. Atunci au trăit faimoșii frați Barbarossa, Barbă Neagră, căpitanul Kidd sau cea mai cunoscută femeie pirat, Ching Shih.
Peticul negru care acoperă un ochi este unul dintre elementele definitorii pentru un pirat. Motivul pentru care mulți pirați purtau acest accesoriu pare evident: să acopere lipsa unui ochi pierdut în cine știe ce luptă.
Există însă și istorici care cred că motivul putea fi cu totul diferit: își acopereau un ochi pentru a putea vedea mai bine în întuneric.
Pirații erau adesea obligați să urce și să coboare între punțile unei corăbii pe care nu exista decât lumina naturală. Punțile cele mai de jos erau de aceea scufundate permanent în beznă.
Potrivit Scientific America, ochiul omenesc are nevoie de aproximativ 30 de minute pentru a se adapta la întuneric, ceea ce reprezenta o problemă pentru pirații care coborau de la lumina soarelui, pe puntea de sus, la bezna de pe punțile inferioare.
Pentru a testa validitatea teoriei peticului de ochi, emisiunea „Mithbusters” i-a dedicat un episod în anul 2007.
Realizatorii emisiunii au conchis ca „plauzibilă” ideea că pirații își acopereau un ochi cu un petic, pentru a-l menține adaptat la întuneric, atunci când era nevoie.
Interesant este că și Administrația Federală a Aviației din Statele Unite afirmă că piloții pot folosi în misiunile de zbor fenomenul adaptării ochiului la întuneric.
Aeronautical Information Publication susține că adaptarea la întuneric a pilotului se pierde după câteva secunde de expunere la o lumină strălucitoare.
De aceea, „pilotul trebuie să închidă un ochi pentru a păstra un anumit grad de viziune de noapte”.
Așadar, deși nu există nici o dovadă istorică a faptului că pirații au folosit peticul negru în acest scop, „Mithbusters” au ajuns la concluzia că este posibil ca acesta să fi avut și o altă utilitate decât acoperirea lipsei unui ochi.
