În zilele dinaintea audierii acuzatului, cei trei judecători ai Inchiziției venețiene au citit, într-un conclav privat, două rapoarte pregătite special și scrise pentru ei de acuzatorul lui Giordano Bruno, Giovani Mocenigo.
În primul, întocmit la 24 mai, la o zi după arestarea lui Giordano Bruno, Mocenigo începe prin a-și justifica actul de trădare față de Bruno.
Justificarea trădătorului
„Conștiința și ordinul Confesorului meu mă obligă”, scrie el subliniind că măsurile întreprinse împotriva lui Bruno aveau la bază dorința sa de a se pocăi.
El mai arăta cum acționase tot timpul pentru a-și slujii stăpânii din Inchiziție.
”Întrucât ați dat dovadă de bunăvoință, iertându-mi greșeala de a fi întârziat atât de mult cu acuzația, vă rog să mă scuzați în fața acestor Iluștri Domni, deoarece intenția mea a fost bună; căci nu am putut strânge tot materialul o dată.
Și nici n-am cunoscut răutatea omului decât atunci când l-am găzduit vreo două luni… și atunci am dorit să obțin tot de la el și să mă asigur că nu voi întreprinde nimic în necunoștință de cauză.
Astfel m-am străduit mereu să-l supun cenzurii Sfântului Oficiu.
Și am reușit să fac acest lucru”.
Acuzațiile
După ce termină cu scuzele, Mocenigo oferă ceea ce constituia corpul de dovezi împotriva lui Bruno.
„În diverse ocazii, când a stat de vorbă cu mine acasă, i-a condamnat pe catolici pentru că susțin că pâinea se transformă în carne.
A mai spus că era dușmanul liturghiei, că nicio religie nu-i este pe plac, că Hristos a fost un netrebnic, că se așteaptă să fie spânzurat de vreme ce a făcut atâtea rele ca să seducă poporul.
Bruno a declarat că lumea este eternă și că există lumi infinite și că Dumnezeu este implicat în crearea infinitului.
A susținut că Hristos a făcut miracole numai în aparență și că era un vrăjitor, afirmație valabilă și în cazul apostolilor, că ar putea să facă și mai multe.
Că Hristos a demonstrat prin întreaga sa atitudine că nu dorește să moară și a amânat cât mai mult acest moment.
Că nu există pedeapsă pentru păcate și că sufletele, rod al lucrării naturii, trec dintr-un animal în altul și că, așa cum fiarele sunt născute din corupție, la fel este și omul care s-a născut iarăși după potop.
A elaborat un proiect pentru a fundamenta o gândire nouă, sub numele de Noua Filosofie.
A spus că Fecioara nu putea să fi născut un copil și că credința noastră catolică abundă în blasfemii la adresa maiestății lui Dumnezeu.
Că disputele și veniturile preoților ar trebui să fie sistate, pentru că pângăresc pământul, că sunt niște măgari și doctrina lor este pe măsură.
Că nu avem nicio dovadă că Dumnezeu ne aprobă credința și că este suficient să ne abținem să facem altora ceea ce nu vrem ca ei să ne facă nouă pentru a duce o viață mai bună.
Este în favoarea tuturor celorlalte păcate și că este o minune că Dumnezeu le tolerează catolicilor atâtea erezii.
A spus că dorește să se dedice divinației și că toată lumea îl va urma.
Că Sf. Toma d Aquino și toți doctorii nu știu nimic, iar el ar putea să-i lumineze pe primii teologi din lume în așa fel încât aceștia să nu mai fie în stare să riposteze”.
Giordano Bruno a fost condamnat pentru erezie și ars pe rug la 17 februarie 1600 în piața „Campo dei Fiori” din Roma.
Sursa: Michael White, Înfruntând Inchiziția
