Audrey Hepburn a afirmat în mai multe rânduri că rolul său a fost extrem de solicitant, dar fiind că ea era o introvertită, iar personajul Holly Golightly o expansivă.
Ecranizare după nuvela omonimă a lui Truman Capote, „Mic dejun la Tiffany’s”, este un clasic al cinematografiei. Este însă îndeobște mai puțin cunoscut că scriitorul avea o viziune diferită de cea a realizatorilor, în special în ceea ce privește rolul principal.
Capote, care și-a vândut drepturile de autor studiourilor Paramount, nu a fost prea încântat de modul în care i-a fost ecranizată opera. El și-ar fi dorit ca rolul lui Holly să fie jucat de Marilyn Monroe, o actriță de o factură total diferită de Audrey Hepburn.
Ziaristul Barry Paris, cunoscut biograf ale unor celebrități precum Greta Garbo sau Audrey Hepburn, îl citează cu exactitate pe Capote: „Marilyn a fost dintotdeauna prima mea opțiune pentru a o juca pe fată, Holly Golightly”.
De aceea, și scenaristul George Axelrod a scris scenariul anume pentru ca rolul principal să i se potrivească lui Marilyn Monroe. În epocă a existat însă o dispută conform căreia Holly din nuvelă era în realitate o prostituată. Truman Capote a contrazis această interpretare, afirmând că mai degrabă Holly era o „gheișă americană”. Chestiune de nuanță.
Drept care Monroe a fost avertizată de actorul și regizorul Lee Strasberg că rolul unei prostituate nu ar face bine imaginii sale, drept care actrița a refuzat oferta Paramount. În schimb, a acceptat să joace în „The Misfits” („Inadaptații”), în regia lui John Huston, cu Clark Gable și Montgomery Clift.
Capote a comentat schimbarea cu amărăciune: „Paramount m-a păcălit și a distribuit-o pe Audrey”.
În primele versiune ale nuvelei lui Truman Capote, Holly se numea Connie Gustafson. Ulterior, scriitorul a decis să o boteze Holiday Golightly.
A existat o mare dezbatere în legătură cu identitatea celei care l-a inspirat pe Capote în crearea personajului. Pe listă au fost nu mai puțin de șapte femei diferite, majoritatea acestora fiind brunete și cu o frumusețe oarecum asemănătoare celei a lui Audrei Hepburn. Astfel s-au vehiculat numele scriitoarei și actriței Carol Grace, al scriitoarei Maeve Brennan sau ale surorilor Dorian Leigh și Suzy Parker, ambele, manechine profesioniste.
Cu toate acestea, Capote a spus că modelul său a fost o fată blondă și că personajul său era mai apropiat de Marilyn Monroe. Gerald Clarke, biograful lui Capote, a notat: „Jumătate dintre femeile pe care le cunoștea… pretindeau că sunt modelul excentricei sale eroine.” Pe de altă parte, Clarke a remarcat numeroase asemănări între autor însuși și personajul său feminin, ca și între viețile lui Holly și ale mamei scriitorului, Nina Capote.
„Mic dejun la Tiffany’s” a avut premiera în 1961 (la fel și filmul lui Monroe, „Inadaptații”) și a fost regizat de Blake Edwards. Numele regizorului a fost și el subiect de dispută, dat fiind că producătorii optaseră inițial pentru John Frankenheimer. Hepburn nu auzise însă de acesta, așa că alegerea lui Edwards se pare că a fost făcută la sugestia sa.
Filmul a câștigat în 1962 Oscarul pentru Cea mai bună muzică originală și pentru Cel mai bun cântec („Moon River”) și i-a adus lui Audrey o nominalizare pentru Cea mai bună actriță în rol principal. Premiul i-a fost suflat de Sophia Loren pentru rolul din „Două femei” în regia lui Vittorio de Sica.
