Normandie, construită la apă în 1931, a fost prima navă construită conform directivelor enunțate de Convenția din 1929 pentru Siguranța Vieții pe Mare.
Era uriașă: 313 metri lungime, 36 de metri lățime, cu un deplasament de 85.000 de tone.
Oferea pasagerilor șapte clase de confort (inclusiv noua clasă „turist”, prin opoziție cu vechea clasă „a treia”) și avea 1.975 de locuri.
Avea nevoie de un echipaj de peste 300 de oameni pentru a o naviga. În ciuda mărimii sale, era foarte rapidă: putea atinge 32,1 noduri.
Pachebotul a fost lansat la apă în 1932 și a efectuat prima sa traversare transatlantică în 1935. În 1937, a fost reconfigurat cu elice cu patru pale, ceea ce i-a permis să traverseze Atlanticul în mai puțin de patru zile.
Normandie era considerată cu adevărat, în acel moment, „regina mărilor”.
Când Franța s-a predat Germaniei, în iunie 1940, și a fost instalat regimul de la Vichy, Normandie se afla la chei la New York. Marina americană a plasat-o imediat sub „paza sa operativă”. Guvernul american nu dorea ca un vas de asemenea dimensiuni și capabil de o asemenea viteză să cadă în mâinile germanilor. Lucru care s-ar fi întâmplat cu certitudine dacă Normandie se întorcea în Franța.
În noiembrie 1941, revista Time a publicat un articol care afirma că, în caz de implicare a Statelor Unite în război, marina ar pune total stăpânire pe pachebot, transformându-l în portavion.
Articolul detalia și cum, din punct de vedere tehnic, construcția navei făcea ca această transformare să fie relativ ușor de realizat.
Când marina americană a pus într-adevăr stăpânire totală pe navă, la scurt timp după atacul de la Pearl Harbor, din 7 decembrie 1941, a început reconfigurarea pachebotului – însă nu în portavion, ci în navă transportatoare de trupe.
A fost rebotezată USS Lafayette, în onoarea generalului francez care a ajutat coloniile americane să-și dobândească independența.
Lafayette nu și-a îndeplinit niciodată noua sa funcție, pentru că a luat foc și s-a răsturnat.
S-a suspectat imediat un sabotaj, însă, cel mai probabil, la originea incendiului au stat câteva scântei de la un aparat de sudură.
Deși, în cele din urmă, vasul a fost redresat, operațiunea complexă de salvare a costat 3.750.000 de dolari, iar distrugerile provocate de incendiu au spulberat orice speranțe pentru ca nava să fie refolosită.
A fost dată la fiare vechi, în 1946, și literalmente zdrobită.
