De curând se mai săvârșiseră câteva omoruri în București, printre care asasinarea unui armean în piață, ai cărui ucigași nu fuseseră descoperiți.
Lumea speriată își cumpără yale suplimentare, se ferecă noaptea în case, baricadează ușile cu mobile.
Imaginația populară atribuia crima din strada General Angelescu unor bandiți fioroși, evadaților din ocne…
Șocul
Când, într-o dimineață, ziarele vestiră că asasinii deputatului Eusebiu Popovici erau trei elevi de la cel mai bun liceu din țară – „Gheorghe Lazăr”.
Petre Dinescu era elev în clasa a VII-a, Nelu Rășcanu în a VI-a, iar Dinescu, colegul lor.
Cu revorvelele furnizate în ajun de alt coleg, Grigoriu, se îndreptară, noaptea, spre casa lui Eusebiu Popovici.
Dinescu sparse cu o daltă șipca de la ușă, forță yalele și pătrunseră în casă.
Fețele le aveau acoperite cu măști. Scotociră în birou, furară creioane și un stilou, buzunăriră un palton din cuier, luând o pereche de mănuși.
Negăsind bani, urcară la etaj.
Surprinși de Eusebiu Popovici, care era un uriaș, se încinge o luptă corp la corp.
Minorii nu ezită și descarcă în victimă revolverele.
Psihologul
Tatăl lui Dinescu era un înalt magistrat, cumsecade și respectat, al lui Rășcanu, profesor.
„Tineretul de azi este victima psihozei postbelice de care, trebuie să recunoaștem franc, sunt contaminați și adulții, urmașii groaznicei catastrofe care a zguduit omenire. Trăim într-un ritm morbid al vieții sociale.
Nu e o simplă coincidență că criminalii precoci de azi s-au născut între anii 1916 și 1918, în timpul marelui cataclism ruropean.
Nu s-ar putea nega nici sugestia revoluției rusești”, spunea doctoral I. Stănescu, psihiatru legist, care studia în acea vreme problema criminalității la copii.
