Un guvern autocrat, condus de generalul Wojciech Jaruzelski, şi Consiliul Militar de Salvare Naţională (WRON) a introdus oprimarea politică severă, pentru a lichida opoziţia politică din Polonia, scrie Reţeaua Europeană Memorie şi Solidaritate (ENRS).
Starea de urgenţă punea capăt celor 500 de zile de libertate care au urmat protestelor greviştilor din portul Gdansk.
Partidul era în criză
În 1980-1981, Partidul Comunist din Polonia suferea o criză substanţială. Nu putea face faţă extinderii şi presiunilor mişcării Solidaritatea, popularităţii sale în creştere şi cererilor de reforme adresate Guvernului.
Partidul era el însuşi divizat, în confuzie. Economia Poloniei practic era în colaps, scrie ENRS.
Presiuni de la Kremlin
Pe de altă parte, existau presiuni de la Kremlin, şi ameninţări cu o posibilă intervenţie armată.
La Varşovia erau pregătite în secret planuri de reconsolidare a puterii.
Generalul Jaruselski – premier şi prim secretar al partidului – credea că fără Legea Marţială, intervenţia militară era inevitabilă.
Autoapărare?
Decizia sa a fost un act de autoapărare, necesar pentru ţinerea sub control a patriei.
Chestiunea scindează pînă azi naţiunea poloneză. În sondaje de opinie din ultimii ani, mulţi dintre cei întrebaţi au împărtăşit poziţia lui Jaruzelski.
Tancuri pe străzi
La 13 decembrie 1981, tancurile au început să ruleze pe străzile marilor oraşe poloneze.
Unităţi înarmate pînă în dinţi au ocupat toate punctele strategice. Posturile de radio interne au încetat să difuzeze altceva decît cuvîntările şefului regimului comunist şi imnul naţional.
„Cetăţene şi cetăţeni, mare e povara răspunderii care apasă pe umerii mei în acest moment dramataic al istoriei poloneze. E de datoria mea să mi-o asum. În joc e viitorul Poloniei, al generaţiei mele, care a luptat pe toate fronturile, sacrificîndu-şi anii cei mai buni ai vieţii. Vă anunţ că, din această zi s-a instituit Consiliul Militar pentru Salvarea Naţională. Conform Constituţiei s-a instaurat pe întregul teritoriu al ţării Legea Marţială”, a declarat atunci şeful Executivului.
Drepturile omului, spulberate
Aparatul represiv comunist s-a pus în mişcare, arestîndu-i pretutindeni pe oamenii Solidarităţii, scrie Deutsche Welle.
Persoanele din jurul liderului mişcării, Lech Walensa, au dispărut rînd pe rînd după gratii, în puşcării sau lagăre de internare, fără ca familiile lor să fie informate unde se află. Mulţi n-au reuşit să-şi depăşească şocul nici pînă azi.
Sub dictatul armelor firavul rest al drepturilor omului respectate oficial de către guvernul comunist de la Varşovia a fost zdrobit şi el, comentează Deutsche Welle.
Secretul poştal şi al telecomunicaţiilor a fost revocat, s-au interzis toate întrunirile şi s-a decretat interdicţia de circulaţie după orele 22. Jaruzelski îşi justifică în continuare decizia, afirmînd că a încercat să contracareze o iminentă invazie sovietică.
„Am cerut atunci telefonic şefului Kremlinului, Brejnev garanţia că nu va avea loc o intervenţie din afară. Mîna dreaptă a lui Brejnev, Suslov, mi-a răspuns în locul şefului său şi mi-a acordat-o”, a declarat Jaruzelski.
Walesa e sceptic
Lech Walesa e mai sceptic în privinţa imixtiunii sovietice, admiţînd însă că Jaruzelski pare să fi crezut în ea: „E probabil că a crezut în pericolul din partea Moscovei. I s-au arătat rachetele. Rachete îndreptate împotriva ţării noastre. Dacă era convins că oraşele poloneze sunt ţinta lor şi că occidentul nu o crede şi nu va ajuta, atunci trebuie să fi fost convins şi de faptul că Legea Marţială reprezintă răul cel mai mic. A crezut că-şi va apăra în acest fel patria. Doar cerul ştie dacă acesta este adevărul”, a adăugat Walesa, calificând însă, totodată, impunerea Legii Marţiale drept „cea mai mare crimă împotriva naţiunii poloneze. Fiindcă a înăbuşit speranţele nutrite de milioane de oameni”.
Legea Marţială a durat până în iulie 1983, fiind suspendată oficial la 18 decembrie 1982. Permanent a fost o traumă pentru polonezi şi pentru opoziţia democrată, adaugă ENRS.
