Născut pe 20 martie 1886 la București, într-o familie originară din zona Sibiului, ca fiu al cojocarului Gheorghe și al Paraschivei, țesătoare de covoare la azilul „Doamna Elena”, a absolvit Liceul Sf. Sava în 1906.
Este ca și cum războiul n-ar fi făcut de noi, oamenii, parcă l-ar face niște ființe de pe altă planetă, împotriva voinței noastre unanime.
Atunci, la ce bun să scriu, să mai arăt și eu omenirii cum e războiul?”.
După război George Topîrceanu s-a întors la Iași, orașul său de suflet, unde a publicat volumele de poezii „Balade vesele și triste” (1920) și „Migdale amare” (1928), publicul apreciind doza fină de umor, optimism și sensibilitate care a dat culoare versurilor sale.
Ca o recunoaștere a talentului său, în anul 1926 primea Premiul Național de Poezie, iar la 28 mai 1936 devenea membru corespondent al Academiei Române.
Aprecierea de care s-a bucurat pentru talentul său literar nu a însemnat însă și un statut financiar corespunzător, într-o societate care nu a știut întotdeauna să își respecte artiștii, după cum reiese din scrisoarea trimisă directorului „Revistei C.F.R.” în 12 iunie 1931:
„Dumneavoastră știți că scriitorii nu sunt oameni cu avere.
Pe de altă parte, bănuiți poate că un profesionist ca mine, solicitat de numeroase gazete și reviste pur-literare, dacă le-a refuzat pe toate și a acceptat să colaboreze la frumoasa Dv. revistă de specialitate, a făcut-o și pe baza asigurării speciale ce i-ați dat, că-și va primi mai culant, mai repede și mai satisfăcător decât din altă parte, dreptul său de autor”.
În așteptarea primăverii, pagina de Facebook a Arhivelor Naționale ale României ne oferă în format digital această scrisoare olografă, purtând semnătura poetului George Topîrceanu, alături de cele 6 editoriale publicate în în anul 1918 în ziarul „Lumina” (Colecția de Periodice, Biblioteca documentară a Arhivelor Naționale) și de o ipostază fotografică a lui George Topîrceanu în anul 1914.
Dup-atâta frig și ceață
Iar se-arată soarele
De-acum nu ne mai îngheață
Nasul și picioarele!
Cu narciși, cu crini, cu lotuși
Timpul cald se-apropie.
Primăvara asta totuși
Nu-i decât o copie!
George Topîrceanu a murit pe 7 mai 1937, la Iași, în casa lui Demostene Botez.
