Un alt obicei vechi este şi acela de a atârna ciorapi de şemineu în aşteptarea cadourilor, în casă se atârnă vâsc, iar în jurul casei – crenguţe de brad.
Anticii druizi credeau că vâscul posedă puteri magice şi că aduce noroc şi prosperitate alungând spiritele rele.
Faimoasa şi tipica budincă englezească „hackin” era pregătită, în secolul al XVII-lea, chiar în dimineaţa de Crăciun şi era stropită cu brandy şi flambată la servire.
Italia. Crăciunul începe cu opt zile înainte şi este cunoscut sub denumirea de „Novena”. Copiii merg din casă în casă să recite poezii şi să cânte, însă darurile le primesc de-abia pe 6 ianuarie.
Conform tradiţiei, există obiceiul ca, înainte de Moş Crăciun, să vină Baba Cloanţa (Befana), călare pe mătura ei, care verifică atentă cine a fost cuminte şi cine nu. Ea este foarte bună cu copiii, se strecoară pe hornuri şi lasă cadourile lângă bradul împodobit.
Suedia. Cea mai importantă zi este Ajunul Crăciunului. O masă specială este pregătită în acest scop – şuncă, peşte şi fasole – prilej cu care rudele îşi oferă daruri.
Moşul de pe aceste meleaguri este un pitic îmbrăcat în roşu, cu barbă albă, mare amator de orez cu lapte, tradiţionala mâncare suedeză de Crăciun. Copiii suedezi descoperă surprizele de Crăciun într-un sac îngropat adânc în zăpadă.
Islanda. Aici vin 13 Moşi Crăciuni! Cu 13 zile înainte de Crăciun, primul Moş Crăciun coboară din munţi, ocoleşte fiecare casă şi apoi pune dulciuri în ghetuţele copiilor, în vreme ce aceştia dorm.
A doua zi, vine al doilea Moş şi tot aşa până la 6 ianuarie. Această zi este numită şi „Al treisprezecelea” şi este considerată de islandezi ultima zi de Crăciun, pentru că în această zi vine ultimul Moş.
Finlanda. Familiile se reunesc în Ajun, iar copiii aşteaptă sosirea lui Moş Crăciun care pune mereu aceeaşi întrebare: „Sunt cumva copii cuminţi aici?”.
Moşul are o desagă plină de cadouri, iar în timp ce ”spiriduşii” îl ajută să le împartă, el povesteşte celor mici despre călătoria grea pe care o face din Laponia.
Printre mâncărurile servite de Crăciun se numără: şunca sau curcanul, cartofii, morcovul, pateul de ficat, orezul care conţine o singură migdală. Persoana care mănâncă migdala se va căsători în anul ce urmează.
Grecia. Masa de Crăciun are în mijloc o pâine tradiţională, iar după ospăţ masa nu se strânge pentru ca Iisus să aibă cu ce-şi potoli foamea. Moş Crăciun împarte cadouri şi dulciuri copiilor.
Polonia. Aici se păstrează obiceiul ca, în cinstea stelei de la Bethleem, masa de Crăciun să înceapă după ce apare pe cer prima stea „Gwiazdka” (mica stea). Toţi brazii de Crăciun sunt împodobiţi cu îngeraşi, steluţe şi păsări/
Rusia. Moş Crăciun (Babuşka) este însoţit de Albă-ca-Zăpada (Snegurocika), iar copiii primesc prăjituri şi jucării, printre care celebrul set de păpuşi Matrioşka.
Ungaria. Masa festivă de Crăciun este completă doar dacă are tradiţionala carne de porc prăjită, curcanul copt la cuptor, maioşul şi cozonacul cu nuci.
SUA. Cu cinci săptămâni înainte de Crăciun, în fiecare duminică, americanii aprind câte o lumânare, fiecare reprezentând câte ceva.
În seara Crăciunului, toate acestea sunt reaprinse pentru a sărbători Naşterea Domnului.
La masă se mănâncă curcan, iar specialitatea Crăciunului este o prăjitură cu fructe confiate.
Cuba. Cea mai importantă zi este Ajunul Crăciunului, denumită „nochebuena” (Noaptea cea bună). Masa tradiţională constă în friptură de porc, fasole neagră cu orez şi plante tradiţionale (Yuca) sub formă de piure.
Chile. Copiii şi adulţii confecţionează sau cumpără mici figurine din lut, pe care le aşează sub brad. Aceste figurine se numesc „pasebre”.
Moş Crăciun (Viejito Pascuero) îşi alege şi el câte o figurină de sub fiecare brad.
Japonia. Locuitorii celebrează Crăciunul cu lanterne, păpuşi şi aranjamente florale şi cu Jizo (Moş Crăciun).
Vâscul, plantă sacră
Vâscul era considerat o plantă sacră atât de norvegieni şi druizii celţi, cât şi de indienii nord-americani.
