Convorbirile între cele două delegații au avut loc în sediul Consiliului Judeţean de Partid (actuala Prefectură şi CJ Timiş).
Ziua următoare, Tito i-a solicitat lui Ceauşescu o întâlnire între patru ochi.
Discuţiile au durat 50 de minute şi au fost consemnate de aparatul de stat.
Tito era îngrijorat de ţinerea în România a unor manevre ale forţelor militare ale ţărilor participante la Tratatul de la Varşovia.
Ceauşescu a spus că nu era vorba de o manevră militară de anvergură, ci de o aplicaţie cu tema forţarea Dunării, la care urma să participe o divizie sovietică, două divizii ungureşti şi una din RDG.
„Forţarea Dunării”
Dacă această manevră s-ar organiza în Banat, spunea Tito, „Iugoslavia va fi nevoită să protesteze pe lângă guvernul URSS şi al României”. Ceauşescu a arătat că nu este vorba de manevre militare de anvergură, ci de o aplicaţie cu tema „forţarea Dunării”.
Tito a spus că ţara sa a luat măsuri speciale de apărare a ţării sale.
Pentru nevoile înarmării, au fost prevăzute sume suplimentare în bugetul ţării.
Iugoslavia considera că este necesar ca tot armamentul de care are nevoie să fie produs în ţară. Aceasta pentru că în caz de război, furnizorii externi nu ar mai livra piese de schimb.
Așa că Tito voia şi producerea de avioane cu viteze supersonice, pentru care putea fi stabilită o strânsă colaborare cu România.
Ambele ţări doreau să obţină licenţa avionului francez Mirage.
În continuarea convorbirii, Tito s-a interesat dacă personal Ceauşescu a simţit vreo modificare în atitudinea sovetică faţă de România.
Întreba acest lucru pentru că Iugoslavia făcea eforturi pentru menţinerea unor relaţii normale cu URSS
Ceauşescu a arătat că relaţiile României cu URSS şi cu celelalte ţări socialiste evoluează normal, scrie Cezar Stanciu, care a publicat în cartea sa „Prietenul de la Belgrad” şi stenogramele întâlnirii de la Timişoara.
„Bulgarii sunt tot mai agresivi”
Preşedintele Iugoslaviei i-a vorbit lui Ceaușescu, printre multe altele, despre relaţiile bune cu celelalte state, unele dintre ele membre NATO, dar și despre bulgari:
„Pe noi ne îngrijorează cel mai mult situaţia de la frontiera cu Bulgaria, deoarece bulgarii sunt tot mai agresivi, negând neîntrerupt existenţa naţiunii macedonene, şi, se înţelege, o asemenea manieră de abordare a problemei nu poate fi favorabilă liniştei în Balcani…
De asemenea vreau să amintesc Austria, ţară cu care noi avem relaţii foarte bune…Noi am condamnat deosebit de dur invadarea Cehoslovaciei de către cele cinci ţări socialiste…
Relaţiile noastre cu polonezii sunt foarte slabe, cu Germania democrată avem unele relaţii, cu Ungaria raporturile noastre sunt ceva mai bune.
Pentru România, popoarele noastre au simpatii deosebite, există şi puţină îngrijorare, deoarece problema independenţei României are multă tangenţă cu independenţa noastră…
În ce ne priveşte, nu am făcut nimic pentru a dezvolta în rândul poporului ura împotriva Uniunii Sovietice, pentru că noi facem distincţie între conducătorii sovietici şi popoarele Uniunii Sovietice, iar poporul nostru înţelege acest lucru”, a mai punctat Tito.
