Evenimentul Istoric > Articole online > România regală > Theodor Pallady și rujul de pe buzele unei doamne contrariate de tabloul său
Articole online

Theodor Pallady și rujul de pe buzele unei doamne contrariate de tabloul său

Colecționarul Krikor H. Zambaccian povestea că, odată, o doamnă, privind o pictură, observa, în prezența autorului, că roșul din tablou contrariază natura.

– Dacă e ceva ce contrariază natura, e roșul de pe buzele matale, i-a replicat autorul, nimeni altul decât Theodor Pallady.

Fiul lui Iancu Pallady şi al Mariei Cantacuzino, pictorul Theodor Pallady s-a născut la 11 aprilie 1871, la Iaşi, și s-a stins din viață pe 16 august 1956, în București.

Copilăria şi-a petrecut-o la moşia părintească de la Perieni şi la Iaşi.

După o perioadă de instruire cu un perceptor francez, la vârsta de 12 ani a intrat la Liceul Sf. Gheorghe din Bucureşti, unde l-a avut ca profesor de desen pe pictorul de origine austriacă Fidelis Walch.

În 1886, s-a înscris la Şcoala de Poduri şi Şosele din Bucureşti, apoi la Politehnica din Dresda (1887-1889).

A luat, în particular, lecţii de desen şi pictură de la artistul german Erwin Oehme, care, intuindu-i înzestrarea artistică, l-a sfătuit să plece la Paris.

Doi ani mai târziu, a abandonat politehnica şi a plecat la Paris.

A lucrat în atelierul lui Arman Jean (1889-1891), intrând apoi la Şcoala de arte frumoase din Paris.

Coleg cu Matisse

În 1892, a trecut în atelierul lui Gustave Moreau, unde i-a avut colegi, printre alţii, pe Henri Matisse, Georges Rouault, Henri Manguin, Charles Camoin, Jean Puy.

După moartea lui Moreau (1897), rămâne încă doi ani în acelaşi atelier lucrând cu Aimé Morot şi apoi cu Fernand Cormon, frecventând, în acelaşi timp, clasa lui Puvis de Chavannes.

Debutul

Debutul în viaţa artistică l-a realizat în 1900, prin expunerea unei lucrări în cadrul pavilionului românesc de la Expoziţia universală de la Paris.

Întors în ţară, în 1904, a expus la Ateneul Român şi în cadrul saloanelor oficiale. A expus şi la Bienala de la Veneţia în anii 1924, 1940, 1942.

A deschis 17 expoziţii personale la Bucureşti şi la Paris.

Din creaţia sa, apreciată atât de public, cât şi de critică, Agerpres amintește lucrările: Citind din Baudelaire, În faţa şemineului, Nud în fotoliu, Fotoliu albastru, Autoportret, Natură moartă cu pepene şi smochine, Natură moartă cu flori roşii.

„Întreaga operă a lui Pallady este împlinită sub semnul formei frumoase, pure şi spirituale, plină de eleganţă şi simplă.

A fost distins cu Marele Premiu al Juriului Salonului Oficial din 1926.

Cât a locuit la Paris, a avut atelierul aproape trei decenii într-o casă din Place Dauphine.

Vacanţele şi le-a petrecut deseori în ţară, la Bucium, lângă Iaşi. Din 1940, a trăit la Bucureşti, unde a şi murit, la 16 august 1956.

Muzeul Theodor Pallady

Casa Melik, aflată în București, pe strada Spătarului 22, sector 2, care a fost construită în 1750-1760 de către armeanul Hagi Kevork Nazaretoglu, găzduiește azi Muzeul Theodor Pallady, în care sunt expuse tablouri pictate pe pânză de Pallady precum și peste 800 desene cu peisaje, nuduri, portrete sau interioare, reprezentative pentru perioada pariziană a lui Pallady.

Clădirea este astăzi cea mai veche casă din București și este inclusă pe lista momumentelor istorice.

Registration

Aici iti poti reseta parola

Abonare la notificari Doriți să primiți notificări atunci când publicăm ceva interesant? NU DA