Teribila farsă jucată sovieticilor de Arthur C. Clarke

 

În ultimii ani ai regimului comunist, scriitorul britanic de literatură de anticipație, Arthur C. Clarke, le-a întins o abilă capcană cenzorilor de la Moscova

Un milion șapte sute de mii era tirajul revistei lunare Teknika-Molodioji (Ingineria Tinereții), dedicată iubitorilor de literatură SF sovietici.

Uriașul succes al revistei se datora în egală măsură pasiunii tinerilor pentru scrierile de anticipație și muncii redactorului șef Vasili Zaharcenko.

Foarte respectat pentru faptele sale de arme din cel de-Al Doilea Război Mondial, dar și pentru reușitele sale editoriale, Zaharcenko se bucura de marele privilegiu de a putea publica în revista sa operele unor faimoși autori capitaliști.

Unul dintre aceștia era britanicul Arthur C. Clarke, autor între altele al cărții și scenariului omonime 2001: O odisee spațială, după care Stanley Kubrick a realizat o capodoperă cinematografică.

Așa se face că o traducere în rusă a unul alt roman de succes al lui Clarke a apărut în foileton în revista lui Zaharcenko în anul 1980: Fântânile Paradisului.

Succesul printre cititorii sovietici a fost atât de mare, încât scriitorul britanic a decis să viziteze URSS, pentru a lua legătura direct cu fanii săi.

Vizita a avut loc în 1982: Clarke a fost întâmpinat de Zaharcenko și de Alexei Leonov, primul om din istorie care a efectuat o ieșire în spațiu, în afara vehicului care îl transporta.

Ocazia a fost perfectă pentru ca scriitorul britanic și editorul sovietic să se înțeleagă pentru publicarea în paginile Teknika-Molodioji a viitorului roman al lui Clarke, 2010: Odiseea-2, continuare a Odiseei spațiale.

Curând, primele două capitole ale cărții erau publicate în revista lui Zaharcenko.

Era vorba despre o navă spațială numită Alexei Leonov și condusă de un echipaj sovieto-american care se îndreaptă spre Jupiter pentru a rezolva enigma dispariției navei Discovery.

Citorii sovietici s-au repezit să cumpere numărul revistei și apoi au așteptat cu nerăbdare apariția numărului următor, pentru a afla continuarea.

Surpriză, însă: următorul număr nu conținea decât un rezumat vag al restului romanului.

Explicația este simplă: Clarke a profitat de ocazie și le-a dat eroilor săi numele unor faimoși și incomozi disidenți sovietici, ca de pildă fizicienii Andrei Saharov și Iuri Orlov, luptătorii pentru drepturile omului Mikola Rudenko și Anatoli Marcenko sau ale preotului Gleb Yakunin.

La data respectivă, mulți dintre aceștia se aflau în beciurile KGB-ului sau în lagărele de muncă.

Cotidianul american International Herald Tribune a dezvăluit scandalul în martie 1984, numindu-l „un mic dar elegant cal troian”.

Este lesne de înțeles că liderii comuniști nu au apreciat farsa jucată de Clarke. Mânia s-a revărsat în capul sărmanului Zaharcenko, scos țap ispășitor.

Aleksandr Perevozcikov, redactor șef adjunct al revistei, avea să declare mai târziu:

„Înaintea acestui episod, Vasili Zaharcenko avea deschise ușile până la cele mai înalte niveluri ale puterii. Însă după publicarea romanului lui Clarke, atitudinea față de el s-a schimbat radical. Zaharcenko a fost literalmente mâncat de viu, calomniat în piața publică.

Viața inimosului editor a fost ruinată: și-a pierdut postul, nu a mai fost invitat la emisiunile de radio și televiziune și a dispărut practic de pe scena publică.

Ironia soartei face ca, peste numai câțiva ani, perestroila lui Gorbaciov să răstoarne din nou situația, iar Teknika-Molodioji a publicat capitolele cu care le rămăsese datoare cititorilor săi.

Parteneri