În 1951, a fost distins cu medalia John Scott, acordată, în Philadelphia, pentru promovarea „confortului, bunăstării şi fericirii”. Iar în 1985, a fost inclus în rândul celor mai importanţi inventatori americani.
Născut la New Carlisle, Ohio, în ziua de 26 iunie 1910, Roy Plunkett (foto) a absolvit Colegiul Manchester în 1932, obţinându-şi licenţa în chimie.
Şi-a luat apoi masteratul şi doctoratul la Universitatea de Stat din Ohio. În 1936, a devenit cercetător la laboratorul din Deepwater, New Jersey, al companiei E.I. DuPont de Nemours.
La 5 aprilie 1938, cercetătorul a răcit o mostră de tetrafluoroetilenă (TFE) în încercarea de a crea o alternativă superioară freonului.
Citește și Istoria invenției pe care se bat oamenii în pandemia de COVID-19
În dimineaţa zilei următoare, Plunkett avea să descopere, întâmplător politetrafluoretilena (PTFE), substanţă pe care acum o ştim cu toţii sub numele teflon.
Mai exact, după ce a deschis unul dintre cilindrii metalici folosiţi în experiment, Plunkett şi asistentul său, Jack Rebok, au rămas uimiţi să constate că, deşi gazul dispăruse, recipientul îşi păstrase greutatea.
Pudra albicioasă
Din interiorul acestuia a curs o cantitate mică de pudră albicioasă. Încercând să înţeleagă ce s-a întâmplat în interiorul cilindrului, cei doi l-au tăiat transversal, moment în care au descoperit o substanţă ceroasă prinsă de părţile inferioare ale recipientului, caracterizată de o suprafaţă extrem de alunecoasă.
Ceea ce se întâmplase a fost că tetrafluoroetilena se polimerizase, dând naştere politetrafluoretilenei. Fierul din care era realizat recipientul experimental funcţionase ca un catalizator la presiuni ridicate.
Faptul că suprafaţa sa este complet nelipicioasă, a determinat folosirea cu succes a teflonului la realizarea recipientelor pentru gătit.
Teflonul mai este folosit în industria aerospaţială, în comunicaţii, electronică, procese industriale, arhitectură şi cosmetică.
A ajuns să fie utilizat chiar şi la realizarea unor articole de mobilă sau în componenţa ţesăturilor, prezenţa lui prevenind murdărirea de orice fel, graţie proprietăţii de a nu adera la alte substanţe.
După 1952, Plunkett a condus activitatea Departamentului de produse pe bază de freon din cadrul aceleiaşi companii.
Plunkett s-a retras din activitatea de cercetare în 1975. A murit la 12 mai 1994, în Texas.
