Deși nu vă vine să credeți, țarul Rusiei a fost primul mare pacifist! Părintele Curții Internaționale de Justiție

 

Când interesele rusești și austriece se ciocneau în Balcani în ultimii ani ai secolului al XIX-lea, țarul Nicolae al II-lea, sfătuit de ministrul său de Finanțe, Serghei Witte, a găsit, un mijloc original de a evita o cursă a înarmărilor.

Țarul Nicolae al II-lea știa de la contele Serghei Iulievici Witte, unul dintre cei mai influenți oameni politici care au condus industrializarea extensivă a Imperiul Rus, că o cursă a înarmărilor ar fi fost susținută cu greu de Rusia și ar fi spulberat eforturile de dezvoltare economică.

În aceste condiții, țarul a fost cel care a avut ideea convocării celei dintâi Conferințe mondiale pentru pace și dezarmare, care a reunit 26 de state, la Haga și a dat naștere Curții Internaționale de Justiție, care, în forma stabilită la în 1945 de Cartea ONU, există și azi.

Propunerea

Conferința de pace a fost propusă în 29 august 1898 de țarul Nicolae al II-lea și contele Mihail Nikolaevici Muraviov, ministrul de externe de atunci al Rusiei.

Conferința a început 18 mai 1899, data zilei de naștere a țarului.

Convenția a fost semnată în 29 iunie al aceluiași an, intrând în vigoare la data de 4 septembrie 1900. Convenția de la Haga din 1899 a avut patru secțiuni principale și trei declarații adiționale:

Secț. I. Rezolvarea pașnică a disputelor internaționale. Această secțiune includea crearea unei Curți permanente de arbitraj.

Secț. II. Legi și obiceiuri de purtarea războaielor terestre

Secț. III. Adaptarea Principiilor Conferinței de la Geneva din 1864 pentru războiul maritim.

Secț. IV. Interzicerea aruncării proiectilelor și explozibililor din baloane.

Declarația I. Despre aruncarea proiectilelor și explozibililor din baloane.

Declarația II. Despre folosirea gazelor de luptă

Declarația III. Despre folosirea gloanțelor care se deformează ușor sau se extind în corpul uman.

A doua conferință

Cea de-a doua conferință de la Haga s-a ținut între 15 iunie – 18 octombrie 1907 pentru a extinde cele stabilite la prima conferință, să modifice unele părți și să adauge altele, cu îndreptarea eforturilor în principal asupra războiului maritim.

Britanicii au încercat să asigure limitarea armamentului, dar au întâmpinat rezistență din partea altor puteri conduse de Germania, care se temea că Marea Britanie încearcă să împiedice creșterea flotei germane.