Lucrările s-au dorit continuarea eforturilor de codificare a legilor războiului și reprimare a crimelor de război, inițiate încă din 1864 prin Convenția de la Geneva pentru ameliorarea situației răniților din armatele de pe câmpul de luptă, când s-au pus bazele legislației internaționale pentru protecția victimelor conflictelor armate, la inițiativa Comitetului Internațional al Crucii Roșii, care a și fost delegat pentru punerea în aplicare al acesteia.
Delegația României la Conferința de Pace de la Haga din 1899: Al. Beldiman, I.N. Papiniu, C. Coandă, de la stânga la dreapta
Conferința de Pace de la Haga a fost propusă în 29 august 1898 de țarul Nicolae al II-lea, având ca subiecte principale dezarmarea, legile războiului și crimele de război, în încercarea de a se detensiona raporturile între marile alianțe militare antagonice ale vremii și de limita cursa înarmărilor ce aveau de altfel să conducă la declanșarea Primului Război Mondial.
Conferința a început la 6/18 mai 1899, de ziua de naștere a țarului rus, la Palatul Regal Huis Ten Bosch (Casa din pădure în limba olandeză).
26 de state
La lucrările conferinţei au participat 26 de state din Europa, America şi Asia, printre cei 109 reprezentanţi diplomatici și specialiști militari numărându-se și delegații României – Alexandru Beldiman, ministru la Berlin, Ion N. Papiniu, ministru la Haga, și colonelul Constantin Coandă.
Convenția a fost semnată în 29 iulie al aceluiași an, intrând în vigoare la data de 4 septembrie 1900.
Ceea ce se numește astăzi Convenția de la Haga din 1899 constă de fapt în trei tratate principale și trei declarații adiționale.
Citește și Deși nu vă vine să credeți, țarul Rusiei a fost primul mare pacifist
