Secţia de cadre a CC al PCR considera că, că din punct de vedere al încrederii politice, corespundea să ocupe o funcţie de răspundere în nomenclatură.
Până să se şcolească la sovietici, tovarăşul Ibănescu avansase de la tâmplar cu trei clase industriale şi Şoala superioară de partid “Ştefan Gheorghiu” până la „meseria“ de instructor al Direcţiei de Propagandă şi Cultură al CC al PCR.
Stimat de colectiv
“În cei şapte ani cât a lucrat în aparatul CC al PCR a fost apreciat ca un tovarăş capabil, perseverent şi preocupat permanent de îmbunătăţirea stilului şi metodelor sale de muncă.
În activitatea sa a dat dovadă de orientare politică, iniţiativă şi exigenţă faţă de lipsuri.
În relaţia cu oamenii a manifestat o atitudine principială şi modestă, fiind stimat de colectivul în care a lucrat”, consemna Secţia de Cadre.
După 23 august 1944, s-a înscris sindicat şi a luat parte la diferite acţiuni organizate de comunişti.
În martie 1945 era deja secretar la Comitetului judeţean Dolj al UTC.
Agitator șef în București
În actombrie 1945 era deja primit în PCR, apoi a fost scos din producţie şi promovat instructor la Secţia cadre a Comitetului de partid al Sectorului 2 Negru A.
După ce s-a întors din armată, a urmat cursul de partid de trei luni de la Breaza. După absolvire i s-a dat pe mână agitaţia în Bucureşti. În septembie 1951 a fost trimis la “Ştefan Gheorghiu”.
Născut în 1924 într-o familie de ţărani mijlocaşi din Stâncăşeni-Gorj, tovarăşul Gheorghe Ibănescu avea tot viitorul luminos al României comuniste înaintea sa, mai ales că absolvise la Moscova.
Însă, istoria nu mai consemnează până unde a ajuns.
