Şutul în fund dat URSS de Liga Naţiunilor

 

La 14 decembrie 1939, Liga Naţiunilor, organizaţia internaţională de menţinere a păcii creată la sfârşitul Primului Război Mondial, decidea excluderea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste.

Măsura venea ca răspuns la invazia sovietică din Finlanda, la 30 octombrie.

Chiar dacă Liga Naţiunilor a fost mai mult sau mai puţin ideea originală a preşedintelui Woodrow Wilson, Statele Unite, care ar fi trebuit să facă parte din Consiliul Executiv, nu au aderat niciodată. Organizaţia a fost predecesoarea Naţiunilor Unite de azi.

Izolaţioniştii din Senat – descurajaţi de intervenţia americană în Primul Război Mondial, care, după ei, era mai degrabă un război civil european decât un veritabil război mondial – au împiedicat participarea americană, scrie history.com.

Liga Naţiunilor, un eşec

Deşi Liga Naţiunilor s-a născut cu misiunea de a împiedica un alt „Mare Război”, ea s-a dovedit ineficientă, incapabilă să protejeze China de o invazie japoneză sau Etiopia de o invazie italiană.

Liga a fost inutilă şi pentru a reacţiona la remilitarizarea germană, care constituia o încălcare a Tratatului de la Versailles, documentul care stabilea oficial condiţiile păcii pentru sfârşitul Primului Război Mondial.

Germania şi Japonia s-au retras de bunăvoie din Ligă în 1933, iar Italia a plecat în 1937.

Adevăratele veleităţi imperiale ale Uniunii Sovietice au devenit evidente odată cu ocuparea estului Poloniei în septembrie 1939, aparent în scopul protejării „fraţilor de sânge” ruşi, ucraineni şi belaruşi, care ar fi fost ameninţaţi de polonezi.

Balticii

Lituania, Letonia şi Estonia au fost apoi terorizate să semneze „pacte de asistenţă mutuală”, în principal acorduri unilaterale care dădeau acces URSS la baze aeriene şi navale în aceste ţări.

La 30 noiembrie 1939, aproape 500.000 de soldați ai armatei sovietice au trecut frontiera de stat a Finlandei începând ceea ce avea să se numească apoi Războiul Iernii.

Atacul venea după cererile insistente ale URSS de a face un schimb de terenuri cu Finlanda.

Scopul era îndepărtarea graniței de Leningrad (azi St. Petersburg) din cauza temerilor față de o posibilă invazie nazistă a URSS prin Finlanda.

Aceasta din urmă a refuzat schimbul.

Strategii armatei sovietice plănuiau să-i ofere dictatorului Iosif Stalin o victorie rapidă până la aniversarea zilei sale de naștere, pe 21 decembrie. N-avea să fie așa.

Deși, în final, URSS a câștigat războiul, ocuparea țării cu doar 3,7 milioane de locuitori, la acea vreme, a durat luni întregi, iar pierderile armatei sovietice au fost severe.

Reacţie mondială

Dar invazia din Finlanda, unde nicio provocare sau pact nu a putut fi invocată pentru a justifica agresiunea, a provocat o reacţie mondială.

Preşedintele Roosevelt, chiar dacă era un „aliat” al URSS, a condamnat invazia, obligând sovieticii să se retragă de la Expoziţia Universală de la New York.

Şi, în cele din urmă, Societatea Naţiunilor, cu ultimele puteri, a exclus URSS.

VEDEŢI ŞI: Războiul iernii: Invadarea Finlandei de către URSS în 1939, în fotografii

Parteneri