“Odată cu retragerea armatei noastre şi a trupelor franceze, grece şi polone, detaşamentele ucraininene ar fi rămas dincolo de Nistru în vânt, fără niciun sprijin la aripi şi cu fluvial în spate expuse la orce surprindere.
Aceste trupe se aflau în posesia unui material rulant şi militar considerabil pe care-l puteau pierde în cazul în care rămâneau isolate, cum erau, ar fifost silite la vreo retragere gărbită.
Din aceste motive, trupele ucraininene, deşi în ultimele lupte au avut mereu succes faţă de bandele bolşevice, au socotit că e mai bines ă pue la adăpost materialul predându-l dincoace.
Acest material 50 de trenuri cu locomotive Pacific, peste 150 de piese de tun, două trenuri blindate, mai multe mii de puzi de zahăr şi de făină ţ.a. se află în păstrarea statului român.
Trupele ucrainiene dau dovadă de un spirit patriotic foarte însufleţit, fiind stăpânite de o disciplină cât se poate de solidă. Ele au fost trimise, pe măsură ce au sosit, în regiunile ocupate de Petiura.
Numărul lor s-a exagerat mult. De fapt efectivul lor nu trece de 10-11 mii de oameni, care se află în luptă continuă de patru luni şi care, nedespinund de reserve, care să îngăduie ohihna prin rotaţie a combatanţilor, se simt bobosite, deşi, repet, nu au suferit nici o înfrângere. Acum, sub ocrotirea armatelor române şi popone, ele se vor pute odihni şi reface.
Basarabia este bine apărată. Avem în sectorul (cenzurat) în persoana generalului (cenzurat) comandantul trupelor de acolo un străjer brav, ager, calm şi neobosit., care va şti să primească pe care care se vor încumeta să cunoască puterea braţului ostaşului nostru. Trupele ard de dorinţă de a primi pe inamici şi nu au decât un singur năcaz, ordinal de retragere care l-au primit cînd nu aşteptau decât ordin de înaintare. Dar acum li s-a lămurit că n-au ce căuta în Rusia şi s-au liniştit. De malul Nistrului nu-I va dezlipi nimic în lume.
Clocotind de răzbunare pentru mişelia bolşevicilor care acum doi ani au zădărnicit victoria de la Mărăşeşti, ostaşii români au un moral incomparabil care nu-l găseşti la nicio armată din Europa.
Sunt dintre aceia care nu pun niciun temeiu pe ajutorul minciunii. Nu cred că, ascunzând adevărul, se va putea adduce vreun remediu în situaţie, când situaţia nu e bună. Dar acum adevărul e acesta.
Suntem în Basarabia şi vom rămâne aici pentru toate timpurile. Acesta este adevărul”.
Dr. Ciuhureanu (Ciugureanu) a fost președintele Consiliului de miniștri al Republicii Moldovenești. După Unire a fost ministru fără portofoliu (9.IV—23.X.1918; 24.X—28.XI.1918; 29.XI.1918—26.IX.1919; 27.IX—30.XI.1919), vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, de mai multe ori senator şi chiar preşedinte al Senatului.
În 1932 se stabileşte la Bucureşti, activând în calitate de chirurg la spitalul Cantacuzino. În vara anului 1940 fondează Cercul basarabenilor, având drept scop susţinerea refugiaţilor din Basarabia.
În 1941 este mobilizat ca medic militar (având gradul de colonel) şi până în 1946 activează în această calitate, după care se pensionează. La 5 mai 1950 este arestat şi moare în aceeaşi noapte.
