Sultanul care și-a părăsit țara ca să scape de harem

 

Sidi Moulay Hamida, tânărul sultan al Marocului în vârstă de 16 ani, se plimba ca simplu turist prin Franța în anul 1928, dar se ținea deoparte de viața de noapte a Parisului, ba, mai mult, evita contactul cu orice reprezentantă a sexului frumos.

Sultanul Sidi Moulay Hamida fugise de acasă din cauza celor 200 de femei care compuneau haremul pe care i-l lăsase drept moștenire tatăl său, răposatul sultan Moulay Youssef. Călătoria lui Sidi se datora, în cea mai mare parte, groaznicei gelozii și intrigilor care domneau în sânul haremului, căci femeile de acolo duceau o luptă aprigă pentru rolul de favorită oficială.

Marocul se afla sub protectoratul Franței care acorda de obicei deplină libertate obiceiurilor locale, dar nu era la fel de indulgent cu haremul sultanului. Obiceiul de a lăsa moștenire odată cu tronul și bogățiile și femeile din haremul părintelui nu cadra cu civilizația modernă. Așa că guvernatorul general al marocului, M. Steeg, a luat hotărârea drastică de desființare a haremului. Femeile nu au fost întrebate, nici măcar informate asupra cauzelor care l-au determinat pe guvernator să le „profaneze” instituția.

Steeg a punctat că tânărul sultan nu va fi în stare să stăpânească cele 200 de femei. Decât să domnească între ele discordia, mai înțelept era să desființeze haremul și să-i lase lui Sidi singura lui sultană legitimă, fiica puternicului cadiu M. Tonci din munții Atlas.

S-a stabilit că dacă Sidi se va mulțumi cu una, două sau chiar trei neveste, instituția haremului de la curtea marocană să fie desființată pentru totdeauna. Și tânărul sultan a fost de acord. O singură femeie îi era de ajuns. Ba spunea că și una e prea mult.

Însă, cele 200 de femei erau de altă părere. Haremul se va deființa doar peste cadavrele lor.

Steeg și-a dat seama că a stârnit un stup de albine…

Întreaga populație a Marocului s-a solidarizat cu pensionarele haremului. Bărbații marocani erau obișnuiți și dânșii să aibă haremurile lor, iar măsura preconizată de guvernator îi viza indirect.

Spiritul întregii țări a învins și haremul a rămas. Sidi n-a avut încotro și a intrat în posesia lui. Dar după scurtă vreme și-a dat seama că nu e decât un soldat de plumb în mâinile unor femei, din care unele puteau să-i fie mame. Nemăsurate erau amărăciunile pe care i le provocau intrigile și gelozia nevestelor moștenite.

Așa că a șters-o în Franța… Acolo a declarat:

Am părăsit pentru întîia dată țara mea. Am venit să mă recreez. Vizita mea este particulară, doar așa să mai uit de greutățile care mă apasă”.