Talaleu a învățat medicina și a ajuns un doctor priceput, fiind pe deasupra învrednicit de Dumnezeu și cu darul facerii de minuni, astfel încât era căutat de mulți oameni.
Vindeca bolile prin rugăciune cerând în schimb un singur lucru drept răsplată: ca vindecații să creadă în Mântuitorul Iisus Hristos cu toată inima
După o vreme, la începutul domniei împăratului Numerian (283-284), Talaleu a ajuns în cetatea Edesa din Siria, când acest oraș era condus de dregătorul Tiberian, un păgân aspru care îi asuprea pe creștini.
Sfântul Talaleu a fost prins și bătut.
Eliberat după un timp, a mers în Cilicia. Aici a fost prins din nou și supus chinurilor din porunca conducătorului Teodor, însă Sfântul Talaleu nu a renunțat la credința creștină, răbdând chinurile cu mult curaj.
Fiind întrebat cu puterea cui săvârșește vindecările, Talaleu a răspuns că numai cu puterea Mântuitorului Iisus Hristos și a semnului sfintei cruci a vindecat bolnavii, lucru pe care îl pot dovedi chiar cei vindecați.
În urma acestei mărturisiri, sfântul a fost supus mai multor suplicii după care a fost urcat într-o barcă fără vâsle și cârmă și lăsat în largul Mării Egee, în voia valurilor.
A reușit totuși să se întoarcă la țărm nevătămat. Furios, Teodor a poruncit soldaților să fie prins din nou și aruncat la lei.
Nici de data aceasta pedeapsa nu a avut succes deoarece Dumnezeu nu l-a părăsit pe Sfântul Talaleu, care a îmblânzit leii.
Simțindu-se rușinat în fața mulțimii de eșecul pedepselor sale, care nu reușeau nici să îl schimbe, nici să-l ucidă pe Sfântul Talaleu, dregătorul a poruncit ca acesta să fie decapitat.
Moaștele sale se află la Constantinopol, în biserica Sfântul Agatonic.
Ca mare vindecător și făcător de minuni, numele Sfântului Tataleu este pomenit atât în rugăciunile Sfântului Maslu cât și la slujba de sfințire a apei.
