Astăzi, nu mai poți ura ”La mulți ani!” decât cel mult amintirilor despre el, să te rogi ca ele să reziste mai mult decât carnea care s-a jertfit pe altarul fericirii altora, publicului.
Ca să nu îi lăsăm amintirea să moară, publicăm astăzi o istorioară despre acest om atât de iubit, o poveste care arată că Moțu era menit istoriilor fantastice încă dinainte de a se naște. Textul este de pe site-ul florianpittis.ro:
”Florian Pittiş a venit pe lume la 4 octombrie 1943, în Bucureşti. Porecla de „Moţu” a primit-o de la bunica din partea tatălui, pentru că era primul nepot şi cel mai alintat. Familia lui era îndrăgostită de artă, muzică şi literatură, lucruri transmise celui ce a devenit pentru toată lumea artistul, actorul, regizorul, muzicianul, realizatorul de emisiuni radiofonice – Moţu. Nicolae Pitiş, tatăl său, a fost cel ce a "ţinut" genealogia familiei. Primul Pitiş despre care a aflat a fost preotul Bonifachie Pitiş din Scheii Braşovului – un stră-străbunic al lui Moţu. Atestat istoric este faptul că în grădina stră-străbunicului său, Anton Pann i-a dat lui Andrei Mureşanu muzica pentru "Deşteaptă-te, române!". Numele de Pittiş cu doi „t” se trage dintr-o greşeală a jandarmului responsabil cu actul de naştere al lui Florian, greşeala însă nu a fost remediată.”
Acum, dacă timpul grăbit îngăduie, încă o mostră din farmecul inegalabil al lui Florian Pittiș, printr-o piesă mai puțin cunoscută, decât cele înregistrate după 1990:
”N-am dorit în viață absurdul, n-am vrut să fiu ce nu pot…”
