Când primele unități de soldați din Noua Zeelandă au ajuns în peninsula Gallipoli, în timpul Primului Război Mondial, au fost imediat observate.
Neo-zeelandezii erau singurii care purtau o pălărie de campanie originală, denumită „Lemon Squeezer” datorită formei sale neobișnuite.
Deși mai puțin cunoscută decât celebra pălărie australiană, pălăria de campanie a ajuns odată cu purtătorii ei pe plajele din Gallipoli, Turcia. Iar mai târziu, în deșerturile din Africa de Nord.
Este consemnat că întreaga divizie de infanterie din Noua Zeelandă a adoptat pălăria cu boruri plate la 1 ianuarie 1916, moment în care unitatea a primit botezul focului în celebra bătălie de la Gallipoli.
Până în septembrie 1916, pălăria de pâslă Lemon Squeezer era oficial acceptată ca echipament al Forței Expediționare din Noua Zeelandă.
Ea a fost purtată de soldații neo-zeelandezi care au servit la Gallipoli, apoi de unitățile Diviziei Montate ANZAC în Campania din Sinai și în Palestina, împotriva turcilor, și chiar de unele unități care slujeau pe Frontul de Vest.
Pălăria din pâslă, care seamănă foarte mult cu pălăria americană de campanie, a fost adoptătă și de civili.
Datorită celor patru „zimți”, care conferă pălăriei forma sa unică, i s-a dat neobișnuitul nume de „Lemon Squeezer”, chiar dacă Forțele Militare din Noua Zeelandă nu l-au folosit niciodată oficial. Când a fost creată, a fost denumită pălăria „Baden Powell” sau pur și simplu pălăria de campanie.
Cert este că nimeni nu poate spune cu exactitate cine ar fi fost omul care a lansat-o. Unele surse îl dau pe William George Malone, ofițer al Forțelor Militare din Noua Zeelandă, comandant al unui batalion de pușcași. Aceleași surse spun că unitatea lui Malone a adoptat pălăria în semn de prețuire pentru forma Muntelui Taranaki, din nordul Noii Zeelande.
Alte surse sugerează că ar fi vorba mai mult de o legendă. Dar se poate constata că pălăria seamănă cu „pălăria din Montana” sau „pălăria de campanie” pe care armata americană a adoptat-o după războiul americano-spaniol.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pălăria a fost înlocuită de șepci și berete, dar a rămas în uz în armata neo-zeelandeză până în 1960.
În 1977 a fost reintrodusă ca echipament pentru ceremonii, însă este purtată cu mândrie și de cadeți.
Traducere de Luciana Pop
