Într-un interviu acordat recent programului „China Insider” de la EpochTV, Santoro susține că nu există un precedent istoric pentru situația strategică în care se află acum SUA de a contracarea doi adversari nucleari care au forță nucleară impresionantă.
„Nu trebuie neapărat să avem un arsenal simetric cu rușii și chinezii”, explică Santoro, „de fapt, nu am avut niciodată așa ceva. Nici în timpul Războiului Rece nu aveam exact același arsenal ca și sovieticii. Dar de data aceasta este prima dată când Statele Unite se confruntă cu două state cu arme nucleare foarte capabile.”
„Cealaltă problemă de care nu ar trebui să uităm este că Rusia și China par să coopereze din ce în ce mai mult la toate nivelurile, inclusiv la nivel strategic. Nu cred că se angajează într-o cooperare nucleară, dar va trebui să vedem ce se întâmplă în următorii câțiva ani sau în următoarele decenii.”
Comentariile lui Santoro reflectă avertismentele oficialilor politici și militari care au spus la începutul anului că parteneriatul chino-rus prezintă o situație strategică fără precedent și că Statele Unite se confruntă acum cu o amenințare nucleară „epică”.
Dialogul SUA cu Rusia și China e blocat
În ciuda amenințării tot mai mari la adresa securității SUA, Santoro spune că există puține evoluțiile diplomatice pozitive și că nu au loc discuții semnificative privind controlul armelor între Statele Unite, China și Rusia.
„Din păcate, în acest moment, nu există prea multă diplomație”. „Am avut dialoguri de stabilitate strategică cu rușii și am reușit să reînnoim așa-numitul acord „Noul START”, care este singurul acord de control al armelor care a mai rămas între UE, Statele Unite și Rusia. Dar acum, în contextul războiului din Ucraina, nu mai avem acel dialog.”
Cu toate acestea, strategii care domină acum la Beijing nu au crezut în gestionarea escaladării tensiunilor prin mijloace precum liniile telefonice de criză, susține Santoro. În schimb, ei s-au concentrat mai mult pe a atribui vina pentru tensiunile internaționale Statelor Unite și aliaților săi, ca mijloc de consolidare a propriei puteri.
Observația a urmat comentariilor făcute de fostul secretar adjunct pentru apărare Graham Allison, care a spus că Partidul Comunist Chinez va continua probabil să sprijine regimul Putin chiar și în cazul în care acesta va folosi o armă nucleară tactică în Ucraina.
Teama de China învie ambițiile nucleare ale statelor care se simt amenințate
Între timp, temerile de agresiune ale Chinei asupra Japoniei, Coreei de Sud și Taiwanului i-au îndemnat pe liderii regionali să se intereseze de posibilitatea fie de a-și dezvolta propriile arme nucleare, fie de a găzdui arme nucleare din Statele Unite pentru a se proteja.
„Am avut întotdeauna așa-numita „umbrelă” care protejează Japonia și Coreea de Coreea de Nord, dar și de alte amenințări, inclusiv, într-o oarecare măsură, China”, spune Santoro. „Așa că am oferit întotdeauna acele garanții guvernelor de la Tokyo și Seul.”
„Prietenii noștri japonezi și coreeni vor să știe mai multe și să aibă un sentiment mai mare de acordare a dreptului nuclear, dat fiind faptul că mediul se schimbă și nu în bine.”
În acest scop, Santoro a spus că Statele Unite ar trebui probabil să-și sporească schimbul de informații și tehnologie cu partenerii din regiunea Indo-Pacifică pentru a reduce în mod adecvat amenințarea chinez.
„Ne aflăm acum într-un punct în care va trebui să împărtășim mult mai mult din planificarea noastră nucleară și operațiunile nucleare și cum am recurge la arme nucleare, nu numai în ce privește descurajarea convențională, ci și rolurile pe care le-ar putea juca armele nucleare americane într-o criză”, a spus Santoro.
„Din păcate, știți, vorbim uneori despre stabilitatea strategică ca principiu de organizare între relațiile SUA-Rusia și SUA-China”, a adăugat Santoro. „Nu cred că suntem capabili să ajungem la stabilitate acum. Suntem într-un loc foarte, foarte prost cu amândouă aceste puteri.”
„În viitorul previzibil, văd mult mai multă concurență decât stabilitate. Cel mai bun lucru la care putem ajunge este ceea ce eu numesc stabilizare, în care suntem încă competitivi cu ambii, dar suntem capabili să facem o serie de lucruri, eventual prin angajarea în munca de gestionare a crizelor pentru a reduce cele mai periculoase aspecte ale acestei competiții”, scrie The Epoch Times.
