Războiul care desparte Vişegradul
Ciocnirea dintre guvernele suveraniste din Est și Bruxelles a fost relativizată de revenirea războiului în Europa. Sentimentele puternic pro-americane ale unor țări precum Polonia și Slovacia e mai puternic decât oricând. La fel ca în 2003, în războiul din Irak, Europa de Est este cea care susține cel mai mult axa SUA-Regatul Unit în consolidarea și implementarea strategiei NATO.
Acest lucru scoate însă la suprafață marile diferențe dintre diferitele țări. Polonia, împreună cu cele țări baltice și România, sunt bastioanele NATO din est, Dimpotrivă, Ungaria lui Viktor Orban se declară împotriva escaladării. Republica Cehă e departe, însă, de furia războinică a Varșoviei, dar, „a lansat o nouă campanie” pentru a apăra țara cu un site special cu scopul de a contracara răspândirea propagandei ruse. Slovacia a profitat de campania de expediere a armelor la Kiev pentru a-și trimite bateriile S-300 în Ucraina, cu scopul de a primi în schimb rachete americane eficiente.
Ruptura dintre Polonia și Ungaria
Ruptura dintre Polonia și Ungaria pare a fi o adevărată răscruce pentru „Noua Europă” de la Vişegrad. Traiectoriile politice schițate la Budapesta și Varșovia au luat, începând din Ucraina, direcții divergente.
Varșovia dorește cu orice preț înfrângerea militară a lui Vladimir Putin în Ucraina , în timp ce Budapesta țintește aplanarea conflictului. Polonia c nu este doar aliniată cu axa Washington-Londra, ci chiar a reușit să transmită anglo-americanilor o parte din furia ei războinică . Viktor Orban și Fidesz, în schimb, au câștigat alegerile din aprilie de o manieră categorică promițând să țină Ungaria în afara conflictului.
Polonia este lovită de oprirea livrărilor de gaze rusești de câteva săptămâni, în timp ce Ungaria este gata să plătească livrările în ruble. Viceprim-ministru și director al politicii poloneze Jarosalw Kaczynski împreună cu premierul Mateusz Morawiecki, au organizat vizite la Kiev pentru a-l întâlni pe Volodymyr Zelensky, în timp ce Orban reproșează guvernului ucrainean legea care impunea predarea limbii ucrainene pe întreg teritoriul național și suspendarea celei a limbilor minorităților etnice în gimnaziale. Orban apără interesele celor 150.000 de maghiari din Transcarpatia.
Între Biden și Germania
Joe Biden a ales Varșovia ca să-l atace puternic pe Vladimir Putin, în timp ce Ungaria a căutat o un pact subteran cu Germania pentru a gîsi o cale să se bucure de gazele rusești și în continuare.
Revenirea accelerată a istoriei în Europa a făcut ca în Est să apară o falie. A despărțit sentimentul de apartenență european de cel atlantist și a trezit temeri atavice în popoare. În Polonia, ca și la Praga, Rusia este identificată ca o amenințare grozavă, în timp ce în narațiunea lui Orban evenimentele din 1956 și Revoluția Maghiară nu sunt decisive pentru o pedagogie națională bazată, mai degrabă, pe conflictul de valori și identitate.
Războiul rusesc din Ucraina reprezintă o cotitură a relației dintre două țări care au fost capabile în ultimii ani să cucerească poziții de forță și influență în UE prin agregarea țărilor Vișegrad în jurul axei lor .
Dictatul geopolitic, însă, cheamă cele două națiuni la strategii diferite. Este implicată relația cu Rusia, dar și cea cu Washingtonul și țara cheie a Europei, Germania. Astfel, Polonia se concentrează asupra Statelor Unite ca partener esențial, în timp ce conservatorul Orban face o axă cu social-democratul german Scholz împotriva embargoului energetic împotriva Rusiei, scrie Il Giornale. Marele câștigător e, desigur, Washingtonul care a dovedit că are bastioane în Est mai fidele SUA decât Bruxelles-ului, cu o Polonie din ce în ce mai capabilă să devină o adevărată barieră între Rusia și Germania.
1
