Stalin îl înfrânge definitiv pe Troțki

 

Lupta pentru putere dintre Stalin și Troțki se decide pe 12 noiembrie 1927, când ultimul este exclus din Partidul Comunist.

Din acea zi, Stalin a devenit unicul conducător, de necontestat, al Uniunii Sovietice.

Troțki a fost deportat în Kazahstan la Alma Ata pe 31 ianuarie 1928 ,apoi exilat din URSS în 1929.

În timpul bolii lui Lenin, Troțki nu i s-a opus lui Stalin, care-și consolida poziția în partid și stat. Nici la Congresul al XII-lea al Partidului din 1923 nu a acționat, deși Testamentul politic al lui Lenin cerea îndepărtarea lui Stalin. Acesta, sprijinit de Lev Kamenev și de Grigori Zinoviev, a prelua controlul Partidului Comunist.

Abia după aceea Troțki și susținătorii săi au format Opoziția de stânga, care a luptat în interiorul Partidului Comunist câțiva ani împotriva conducerii lui Stalin și a platformei sale politice.

Prima lui oprire în exil a fost insula turcească Prinkipo, unde a stat patru ani. În 1933, Daladier i-a oferit azil politic în Franța. A locuit la început în Royan, apoi în Barbizon. Nu i s-a permis să viziteze Parisul.

În 1935 i s-a adus la cunoștință că nu mai este binevenit în Franța și s-a mutat în Norvegia, la Oslo.

După doi ani a fost pus sub arest la domiciliu, apoi i s-a permis să plece spre Mexic împreună cu soția sa, Natalia Sedova.

În Mexic, a trăit în casa pictorului Diego Rivera, iar mai apoi în casa Fridei Kahlo.

Troțki s-a certat la un moment dat cu pictorul Rivera și în 1939 s-a mutat în propria lui reședința în Coyoacán – o suburbie a Mexico City.

Pe 24 mai 1940 a supraviețuit unui atac atribuit unor asasini presupuși sovietici.

Mai târziu, pe 20 august 1940, Troțki a fost atacat și asasinat în propria lui casă de un agent stalinist, Ramón Mercader, care i-a înfipt un piolet pentru gheață în cap.

Casa din Coyoacán a fost păstrată aproape în aceeași stare ca în ziua asasinatului și acum este muzeu. Mormântul lui se află în curtea casei.

Lev Davidovici Troțki s-a născut pe 26 octombrie/7 noiembrie 1879, în Bereslavka, Raionul Bobrîneț, Imperiul Rus, într-o familie de evrei așkenazi din Ucraina, cu numele de Léiba sau Leib Bronștéin.

După venirea la putere a bolșevicilor, a devenit Comisar al Poporului pentru Afacerile Externe, având ca sarcină negocierea tratatului de pace cu Germania și aliații ei.

După pacea de la Brest-Litovsk, a demisionat și a fost numit Comisar al Poporului pentru Afacerile Armatei și Flotei.

În martie 1921 a organizat și a condus represiunea rebeliunii din Kronstadt. Aceasta a fost ultima revoltă importantă împotriva guvernării bolșevice.