Colecția sa de artă este scoasă la licitație și vândută, operele îi sunt împrăștiate.
Fiu al unui morar, Rembrandt (Harmenszoon van Rijn) s-a născut la Leiden, în Ţările de Jos, la 15 iulie 1606.
La vârsta de 14 ani, a început să studieze la Universitate din Leiden, însă viaţa academică nu i s-a potrivit. După câteva luni, a plecat pentru a începe ucenicia ca pictor.
A lucrat în atelierul lui Jacob Isackszoon van Swanenburgh, iar trei ani mai târziu în atelierul lui Pieter Lastman din Amsterdam. Primele sale tablouri au fost: Clemenţa lui Titus, Tobie şi Anna, Profetul Balaam, Isus alungând neguţătorii din templu.
Apoi a revenit la Leiden şi s-a stabilit ca pictor independent, împărţind un atelier cu Jan Lievens. Rembrandt a început rapid să îşi facă un nume ca pictor de subiecte istorice.
Căsătoria
În jurul anului 1631, Rembrandt s-a mutat la Amsterdam, unde a locuit în casa unui negustor de artă pe nume Hendrick van Uylenburgh.
În 1634 se căsătorește cu Saskia van Uylenburgh, verișoara negustorului de artă.
Prin căsătorie, Rembrandt pătrunde în cercurile marei burghezii din Amsterdam, Saskia, fiică a primarului, îi aduce și o zestre de 40.000 de florini.
Tânăra pereche se stabilește în cartierul elegant, cumpără o casă mare pe Breestraat, Rembrandt își instalează atelierul la etajul al doilea al noii lor case.
Clădirea se află în vecinătatea cartierului evreiesc, într-o zonă a orașului Amsterdam pulsând de viață, ceea ce a influențat paleta de culori a maestrului.
Moartea copiilor și a soției
Soții Rembrandt sunt extrem de afectați de moartea primilor trei copii ai lor.
În 1641 se naște Titus. Copilul se bucură de o bună sănătate, în schimb cea a Saskiei se deteriorează.
Se îmbolnăvește de tuberculoză și moare la 14 iunie 1642.
Între timp, Rembrandt care tocmai termină tabloul intitulat Rondul de noapte, ajunge în culmea gloriei.
Succesele sale în pictură sunt întunecate însă de moartea femeii iubite, pe care a eternizat-o de atâtea ori în tablourile sale.
Acuzat de imoralitate
Rămas văduv, Rembrandt angajează o educatoare pentru fiul său, Titus. În 1646, această sarcină va fi luată de Hendrickje Stoffels, care îndeplinește un rol dublu, acela de educatoare și de ibovnică.
Pictorul este din nou foarte îndrăgostit, trăiesc ca soț și soție, dar nu se căsătoresc oficial.
Justiția ecleziastică îi acuză de imoralitate, citându-i în proces.
Încălcând normele legale în vigoare în Olanda secolului al XVII-lea, Hendrickje mai trăiește nouă ani alături de artistul tot mai bătrân și mai izolat de lume.
După faliment, Rembrandt își continuă munca de creație. Din această ultimă perioadă datează Sindicii postăvarilor 1662, o serie de autoportrete, Logodnica evreică 1665.
Hendickje moare în 1663. De acum încolo Titus se îngrijește de părintele său, dar și el moare în 1668, cu un an înainte de sfârșitul tatălui său.
Rembrandt se stinge din viață la 14 octombrie 1669 într-o casă mică din cartierul Rozengracht. Este înmormântat în Westerkerk, într-un mormânt nemarcat.
Foto sus: Rembrandt cu soția
