Tot atunci, Ford a vorbit și de influența lui Thomas Edison asupra carierei sale:
A fost eroul copilăriei mele precum și cel mai bun prieten în anii ce au urmat.
Cu toate că Edison a fost părintele electricității și la epoca acea fiecare considera această forță nouă ca fiind sortită să domnească în omenire, Edison m-a încurajat să-mi continui munca, spre a crea al doilea automobil cu petrol.
N-aveam nici cea mai mica îndoială că al doilea copil al meu era menit să aibă un viitor dintre cele mai strălucite.
Tinere, ai găsit adevărul!
Dar simțeam nevoia unui cuvânt de încurajare și a trebuit să-l găsesc la congresul inginerilor din Asociația Edison, la care mă dusesem.
În cursul acelei reuniuni, ținută la New York, cineva a pomenit despre automobilele mele. Nu mă așteptam deloc la aprobarea lui Edison pentru motorul meu cu petrol.
Totuși, i-am expus planurile și-mi aduc aminte că am schițat machete viitoarei mașini… pe o listă de bucate.
Edison m-a ascultat cu luate aminte și, la un moment dat, izbind cu pumnul în masa a exclamat:
- Tinere, ai găsit adevărul! Fii vrednic și păstrează-l. Automobilele electrice nu vor putea niciodată să se depărteze de uzinele electrice. Bateriile ar fi prea grele de transporat. Automobilele cu aburi sunt iarăși greu de realizat, căci ele trebuie înzestrate cu un cazan și cu foc. Mașina dumitale transportă, în corpul ei, propria-i forță mortice și n-are nevoie nici de cazan, nici de aburi. Ai tocmai ceea ce-ți trebuie, aceasta e convingerea mea.
Lovitura acea de pumn în masa mi-a dat curajul de care aveam nevoie. Marele Edison, în persoană, îmi confirma astfel superioritatea automobilului meu, față de unul electric.
Bizuindu-mi pe această consacrare, m-am înapoiat la Deaborn, spunându-i doamnei Ford:
De acum încolo ai să mă vezi foarte rar pe acasă, deoarece trebuie să-mi finalizez noul meu automobil.
