Este probabil că această admirație ieșită din comun l-a determinat pe Ford să ceară capturarea ultimei expirații a lui Edison, atunci când marele inventator a murit pe 18 octombrie 1931, la ora 3.24.
Henry Ford era convins că sufletul omului iese din corp odată cu ultima suflare. Astfel, el l-a convins pe fiul omului de știință să se așeze la căpătâiul inventatorului muribund, să-i țină o eprubetă la gură și apoi să o astupe cu un dop de plută.
Prima menționare a eprubetei cu sufletul lui Edison apare într-un inventar din mai 1951 cu sute de obiecte personale și istorice transferate la muzeul Henry Ford de la reședința industriașului din Fair Lane, după moartea soției sale, Clara, în septembrie 1950. Henry murise în 1947.
Printre obiectele transferate figurează „o cutie de sticlă conținând pălăria dlui Thomas Edison, pantofii și o eprubetă sigilată conținând (?)”.
Despre eprubetă nu s-a mai auzit apoi nimic, până în 1978, când a fost descoperită într-un tub de carton, împreună cu pălăria și pantofii, sub una dintre vitrinele unei expoziții cu titlul „Henry Ford – O istorie personală”, din muzeul dedicat industriașului.
Unii dintre membrii personalului muzeului își amintesc de un bilet atașat de tubul de carton pe care scria: „Aceasta este eprubeta pe care ați cerut-o în camera tatălui meu”.
De atunci, eprubeta cu ultima suflare a lui Edison ocupă un loc de onoare în Henry Ford Museum of American Innovation de lângă Detroit, Michigan.
După ce a văzut eprubeta expusă, o vizitatoare a muzeului a declarat unui reporter de la Wall Street Journal, în 2004:
„Mă conectează la viața lui Edison. Mă face să realizez că a fost o ființă vie, care respira.”
