Era vorba de construirea une stațiuni, după modelul Sinaia, în împrejurimile Bucureștilor.
Doamna Elena Atanasiu Rădulescu, în deplin consens cu soțul dumneaiei, ce deţineau multe terenuri în zona Chitila-Mogoşoaia, propunea realizarea proiectului „Staţiunea de vilegiatură şi Idroterapia Sinaia Mică la Chitila-Mogoşoaia lângă Bucuresci”.
Moșiereasa parcelează terenul în loturi, împărţite după calitatea amplasamentului, de câte 400 – 600 mp fiecare, şi le propune spre vânzare, cu credit ipotecar, susţinut de Banca Română de Scont.
Vânzarea se putea face fie cu banii jos, fie în rate, pe 20 de ani.
Intenţia proprietarilor era de a ridica, la numai câţiva kilometri de Bucureşti, o stațiune ca Sinaia, pe motivul că „nu toţi au timpul ori mijloacele să se ducă aşa de departe, cei mai mulţi sunt în căutarea unei localităţi care, în imediata apropiere a Capitalei, să le ofere, cu mai mică cheltuială, plăcerile vilegiaturei şi însuşirile favorabile restabilirii sănătăţii”.
La 1900, staţiunea s-ar fi aflat la numai șase kilometri de barierele Capitalei, Griviţa şi Victoria.
Sinaia Mică era deservită de o gară de cale ferată care urma linia Forturilor.
Era înconjurată pe două părţi de pădurea Mogoşoaia, scăldată de altă parte de apa Colentinei, şi „înzestrată de natură cu vâlcele răcoroase, ferite de vânt şi adumbrite de soare”.
Investitorii descoperiseră şi resurse termale subterane care fuseseră deja puse în valoare cu ajutorul unei fântâni „săpată de curând”, apă care atrăgea zilnic „nesfărşite pelegrinaţiuni de mii şi mii de persoane, care, seduse de calitatea acestei ape, o considerau un leac”.
Patru bulevarde
Aşadar, iniţiativa soţilor Atanasiu de a construi, lângă Mogoşoaia, o staţiune modernă, numită de ei Mica Sinaia, avea și argumente.
Ei au propus ca axa centrală a localităţii să fie străbătută de patru bulevarde: Brâncovenilor, Micilor Principi, Basarabiei şi Berindei, după numele arhitectului ce le-a făcut proiectul.
În centrul staţiunii urma să fie amplasat un bazin artificial, înconjurat de alei, vegetaţie şi un teatru în aer liber.
La 1904 se vânduseră doar 130 de loturi, din cele 1845.
Proiectul s-a prăbuşit.
Războiul, apoi recesiunea, şi, nu în ultimul rând comoditatea bucureştenilor, au făcut ca proiectul să fie abandonat.
Astăzi, pe locul unde trebuia să fie Sinaia Mică se află cartierul Străuleşti.
Sursa: Marian Nencescu, Un proiect urbanistico-edilitar: Sinaia Mică de lângă Bucureşti
Adrian Majuru, București – Stațiune balneo-climaterică
