Cum a ajuns maiorul Teofil Sidorovici în această funcție aflăm din memoriile lui Constantin Argetoianu:
„Fiind într-o vizită protocolară într-un oraș din Bucovina, regele a văzut printre oaspeți o femeie deosebit de frumoasă, pe care ar fi dorit să o aibă la pat.
În aceste condiții, regele avea în suita sa oameni specializați, care au făcut investigațiile necesare.
Aceștia au identificat persoana și au convenit cu soțul, care era maior activ la o unitate militară, să o cedeze pentru un timp, în schimbul unei înalte funcții în stat.
Și, astfel, soțul încornorat a ajuns comandantul Străjii țării și raporta zilnic Maiestății sale că cele două milioane de străjeri sunt La datorie!”.
Carol al II-lea suferea de priapism.
Poate și din această cauză era mereu în căutare de femei dispuse să-I cedeze.
Un alt episod din viața amoroasă a lui Carol al II-lea este relatat tot de Constantin Argetoianu:
„Prinţului i s-a prezentat o femeie de moravuri uşoare şi după ce au petrecut noaptea împreuna aceasta ar fi exclamat:
M-a omorât, nene Alecule… de 14 ori şi niciodată mai puţin… de fiecare dată la fel”.
Străjerul și stalinista
Născut pe 13 februarie 1896, în comuna Bucșoaia, astăzi județul Suceava, Teofil Sidorovici, a fost comandantul Străjeriei, organizația de tineret organizată de regele Carol al II-lea, și ministrul al propagandei naționale în Guvernul Gheorghe Tătărăscu, după demisia lui Constantin C. Giurescu.
Teofil Sidorovici s-a sinucis la 22 noiembrie 1940, după ce delapidase șase milioane de lei din fondurile organizației.
Sora lui, Alexandra (Sașa) Sidorovici, a fost o stalinistă înflăcărată, acuzator public în anii 1945-1946 care a trimis mulți oameni la moarte și soția lui Silviu Brucan.
Străjeria
Straja Țării, cunoscută și ca Străjeria, a fost o organizație a tineretului din Regatul României, creată în 1935 de Regele Carol al II-lea pentru a combate influența în creștere a Gărzii de Fier asupra tineretului.
Membrii săi erau cunoscuți ca străjeri și foloseau o formă de salut roman. Sediul Străjeriei pentru fete, pentru învățătoare și profesoare era la Predeal, iar pentru băieți era la Breaza.
