S-a spus despre el că ar fi un aromân, originar din orașul Ianina, din Grecia. Din cercetările făcute reiese că venea dintr-o familie de creștini din satele Olteniei.
Impresionat de viață aleasă pe care o duceau călugării de la Iezeru a intrat frate în acest schit.
Dorind să sporească nevoințele monahicesti, a cerut binecuvântare Episcopului locului, Ilarion, să meargă la Sfântul Munte Athos.
Acesta cunoscând că este monah îmbunătățit și de mare folos multora, l-a sfătuit să renunțe.
Cuviosul Antonie îi ascultă sfatul și în jurul anului 1690 s-a retras la câțiva kilometri de schitul Iezeru, în muntele cu același nume, unde și-a găsit adăpost într-o peștera.
Această i-a devenit chilie și loc de reculegere.
Nemulțumit că nu avea un loc anume rânduit pentru rugăciune, a început să sape alături un mic paraclis în stâncă, lărgind stânca în așa fel încât să poată face din ea un lăcăș de închinare și de preamărire a lui Dumnezeu.
Terminând această bisericuța, i-a pus o catapeteasma și icoane, înzestrând-o cu cele necesare săvârșirii dumnezeieștilor slujbe. Episcopul Ilarion al Râmnicului a sfințit acest locaș.
În această bisericuța s-a rugat mereu cuviosul Antonie sihastrul, până la sfârșitul vieții.
Cobora la schit doar în duminici și sărbători pentru a ascultă Sfânta Liturghie și a primi Trupul și Sângele Domnului.
Cuviosul Antonie a stat în sihăstrie 28 ani și a trăit în total 92 ani. Mutarea să la Domnul a fost în 23 noiembrie 1719.
Țînând seama de viață și nevointele sale, Sfântul Sinod al Bisericii noastre, în ședința din 20 iunie 1992, a hotărât că el să fie așezat în rândul sfinților.
Sfintele Moaște ale Cuviosului Antonie au fost așezate în Biserica Schitului Iezer.
O părticică din Sfintele sale Moaște se află și la Schitul Darvari din București.
