Fiind nepot al Episcopului Petru al Corintului, încă de copil a fost citeț al bisericii catedralei. La vârstă de optsprezece ani Chiriac ajunge la Ierusalim unde îl cunoaște pe Sfântul Eftimie, care i-a prorocit că va ajunge un mare duhovnic.
Sfântul Efitimie l-a tuns în monahism trimițându-l totodată la Sfântul Gherasim de la Iordan. Aici Sfântul Chiriac a petrecut vreme de nouă ani.
După moartea Sfântului Gherasim s-a întors însă la Mănăstirea Sfântului Eftimie.
După zece ani, fugind de slava oamenilor, a sihăstrit în locuri diferite, în cele din urmă stabilindu-se la Mănăstirea Sfântului Hariton.
Sfântul Chiriac Sihastrul a spus despre sine că în toate zilele vieții lui lumina soarelui nu l-a văzut mâncând, nici la apus fiind el nu supărat pe cineva.
A fost cunoscut atât pentru nevoințele sale cât și pentru darul facerii de minuni.
Sinaxarul îl amintește că „puternic vindecător al bolnavilor și blând mângâietor al celor întristați”.
Sfântul Chiriac a fost și un mare luminator al Bisericii, Stâlp al Ortodoxiei, luptând mai ales împotriva ereziilor lui Origen.
Sfântul Chiriac Sihastrul s-a mutat la Domnul în anul 557.
Sursa: crestinortodox.ro
