În 1989, principala preocupare a oamenilor angrenați în revoluția pașnică din RDG a fost salvarea dosarelor din arhivele fostei Securităţi est-germane Stasi.
Existau informații că de mai multe luni angajații Ministerului pentru Securitatea Statului (MfS) se ocupă doar de distrugerea dosarelor din arhive.
Protestatarii erau încurajați să ocupe chiar și cu forța toate sediile Stasi pentru a salva documentele atât de prețioase în cazul unor viitoare procese.
Ancheta
În decembrie 1989, noul regim din Berlinul de Est a demarat anchetarea oficială a fostului conducător al Stasi, Erich Mielke.
Stasi era istorie, la fel ca și urmașa sa, Agenția pentru Securitate Națională (AfNS).
Ascunzătoarea
Mielke a fost arestat preventiv și aștepta acuzațiile care i se vor aduce. În acest timp, cineva a oferit o informație prețioasă: în biroul său s-ar afla o ascunzătoare cu documente compromițătoare.
Procuratura militară a inițiat o percheziție de amploare în biroul acestuia din sediul central al poliției secrete din cartierul Berlin-Lichtenberg. Protestatarii nu reușiseră să securizeze toate arhivele Stasi, astfel că angajați ai AfNS se ocupau încă de distrugerea dosarelor, fiind luați prin surprindere de sosirea echipelor procuraturii militare.
Într-un seif de fier, aflat în spatele unui perete fals, au găsit tot feluri de cadouri primite de acesta de-a lungul vremii.
Aici au dat și peste o valiză roșie.
Versiuni diferite
La 30 de ani de la acele evenimente, procurorii au versiuni diferite despre locul în care a fost găsită valiza.
Unii își mențin poziția inițială, că aceasta se afla în seiful din biroul lui Mielke, alții avansează ideea că se afla în pivniță, într-o zonă accesibilă doar liderului suprem al poliției secrete.
Mai există și versiunea că valiza s-ar fi aflat în dulapul de fier al șefului secretariatului lui Mielke, Hans Carlsohn.
Conţinutul
Conform site-ului arhivelor Stasi, Bstu, nu ar exista însă dubii în privința conținutului valizei.
Mielke crease o arhivă secretă despre președintele Republicii Democrate Germane (RDG), Erich Honecker.
În valiză erau documente și din perioada celui de-Al Treilea Reich.
Un document important datează din 1937, de la procesul comunistului german Bruno Baum, acuzat de trădare națională.
Parte din proces, în calitate de complice, era și Erich Honecker.
Turnător
Din dosar reiese că Honecker a acceptat să colaboreze cu autoritatile naziste și și-a turnat colegii cehi, membri ai unei grupări de rezistență, care a fost ulterior anihilată ca urmare a depoziției sale.
Din evaluarea MfS a dosarului amintit reiese că Honecker ar fi declarat chiar mai mult decât era nevoie, oferind “informații detaliate”.
Aceste documente puteau cântări foarte greu pentru imaginea publică a lui Honecker în RDG, care se autoproclamase un membru exemplar al rezistenței comuniste.
Chiar și în condițiile înfiorătoare ale interogatoriilor realizate de Gestapo, simpatizanții comuniști s-ar fi așteptat de la el să rămână puternic și să nu rupă tăcerea.
Alte două documente compromițătoare datează din 1939 și 1942, când tatăl lui Honecker a formulat două solicitări de grațiere a fiului său aflat în arest.
Tatăl lui Honecker scria că fiul său se dezice de comunism și vede acum “realizarea în actualul stat a idealurilor tinereții sale” și este pregătit să lupte pentru statul nazist.
Scrisori
În valiză se mai aflau scrisori adresate de soțiile lui Honecker, Margot Feist și Edith Baumann, către Walter Ulbricht, prim-secretar al partidului socialist din RDG între 1950-1971 și șef al statului între 1960 și 1973. Cele două lansează o serie de acuzații încercând să îl impresioneze pe Ulbricht.
S-a găsit și un document în legătură cu o anchetă secretă a Stasi de determinare a cheltuielilor exagerate făcute de Honecker pentru renovarea unui bungalou din bani publici.
Conform concluziei Stasi, bungaloul era proprietatea unei amante a șefului statului.
Dacă aceste informații ar fi devenit publice, cariera lui Honecker s-ar fi terminat, iar imaginea publică a RDG ar fi avut enorm de suferit. Procurorii militari au stabilit în 1989 că Mielke adunase materiale pentru a pune presiune pe Honecker, iar în cazul în care era nevoie să îl șantajeze cu aceste documente compromițătoare, altfel o tactică des folosită de Stasi.
În jurul valizei roșii au circulat multe mituri, unele alimentate de un schimb de replici între Mielke și Honecker la ședinta partidului socialist-unitar german (SED) din 17 octombrie 1989.
Premierul din acel moment, Willi Stoph, i-a solicitat public lui Honecker să demisioneze din funcțiile de șef de stat și de secretar general al SED. Inițiativa lui Stoph a fost susținută de o majoritate covârșitoare a membrilor din biroul politic al SED, inclusiv de ex-șeful Stasi, Erich Mielke.
Văzând că Honecker ezită, Mielke i-ar fi adresat următoarele cuvinte: “Erich, dacă nu demisionezi, atunci spun totul și mulți o să se mire”.
Enervat de umilința la care era supus, Honecker i-ar fi răspuns:”atunci vorbeste”. Schimbul de replici s-ar oprit aici, însă a alimentat teoriile conspirației că Mielke s-a referit la conținutul valizei roșii.
Valiza a dispărut
Soarta valizei roșii a rămas multă vreme o enigmă. Procuratura militară a predat valiza Procuraturii Generale a RDG, însă după reunificarea Germaniei, aceasta n-a mai predat valiza Ministerului Justiției, ci a declarat-o ca fiind dispărută.
Un procuror tânăr care a participat la percheziția din biroul lui Mielke a avertizat echipa de jurnaliști a postului public vest-german ZDF că valiza a dispărut.
Sursa citată amintește că era neclar dacă a fost furată, dacă a fost sustrasă de tovarăși interesați să îl protejeze pe Honecker sau pe Mielke, sau dacă procurorii RDG au folosit valiza pentru o negociere cu omologii din RFG. Valiza ar fi fost promisă mai multor redacții vest-germane în schimbul unor sume exorbitante de către unele persoane din fostul RDG.
Echipa de jurnaliști de investigație a ZDF a găsit ultimele persoane care s-au aflat în posesia valizei.
Miraculos, în doar câteva zile, aceasta a reapărut și a fost predată senatorului pe probleme de justiție din Berlin, Jutta Limbach.
La 14 noiembrie 1990, ZDF a dat publicității modul în care au găsit valiza și ce se afla în aceasta.
Valiza a ajuns în posesia Procuraturii Generale. Apoi a migrat către mai multe ministere, pentru ca în 1995 să fie predată Arhivei Naționale.
La 30 martie 2004, valiza a fost predată arhivei pentru prelucrarea dosarelor Stasi, Bstu.
Documentele originale din valiză care nu provin de la Stasi au rămas în Arhiva Națională a Germaniei.
În 2015, valiza a revenit de unde a plecat, în fostul birou al lui Erich Mielke din sediul central al Stasi, transformat între timp în muzeu al dictaturii SED.
