Secretul lui Pacepa. Un greu din servicii deconspiră

 

Dacă istoria sistemului solar este împărțită în ”înainte de Big Bang” și ”după Big Bang”, cea a serviciilor secrete românești este separată de înainte și după ”fuga lui Pacepa”. Defectarea generalului Ioan Mihai Pacepa este Big Bang-ul lor.

În 1978, fostul adjunct al șefului Direcției de Informații Externe și consilier personal al lui Nicolae Ceaușescu a cerut azil politic în SUA. Defectarea propriu-zisă s-a consumat la Bonn, în Republica Federală Germania. Într-un interviu pentru revista Inetelligence a SRI, Filip Teodorescu, cel pe care Revoluția l-a prins pe funcția de adjunct al șefului DIE, oferă o explicație inedită pentru actul lui Pacepa de acum 41 de ani.

 

Cazul Pacepa a fost un eșec. De el m-am ocupat când am revenit la Contraspionaj”

 

”Flaviu Predescu: Cât costă o eroare în spionaj și contraspionaj?

Filip Teodorescu: Costă foarte mult să nu se răsfrângă asupra țării. Când lucrezi în spionaj sau contraspionaj, nu lucrezi pentru tine și o eroare a ta are repercusiuni asupra țării. Am avut cazuri când cei care trebuiau să-și facă treaba nu și-au făcut-o, fapt ce a condus la trădări celebre, vezi cazurile Pacepa, Mircea Răceanu. Răceanu n-a fost ofițer, dar era informatorul nostru și l-am lucrat pe contraspionaj ca la carte și l-am prins în flagrant. Am avut materialele pregătite, pentru că nu-ți permiți supoziții, aveam toate elementele activității lui de trădare.

Flaviu Predescu și Filip Teodorescu Foto: Intelligence

Au fost și alte cazuri în care nu s-a făcut vâlvă. Cazul Pacepa a fost un eșec. De el m-am ocupat când am revenit la Contraspionaj. A trebuit să descâlcesc niște chestiuni. Ca profesionist mă interesa, m-am ocupat aproape în particular, folosind, desigur, mijloacele contraspionajului. Mi-a fost foarte clar că trădarea lui în favoarea americanilor s-a produs cu mult timp înainte, nu în iulie 1978. L-au recrutat când era la post, la Frankfurt, pe vremea când România nu avea relații diplomatice cu Republica Federală Germania, ci doar o misiune economică. Orice serviciu de informații caută să-și recruteze o sursă de informații aflată într-o poziție bună, așa că l-au sprijinit, l-au alimentat cu informații pe care să le furnizeze șefilor lui și aceștia l-au promovat, până a ajuns în funcția de adjunct al șefului serviciului de spionaj român. Devenise și consilier personal al președintelui țării. Asta înseamnă o recrutare de perspectivă. Ei ar fi vrut să-l țină în continuare, au sperat că, după mutarea generalului Nicolae Doicaru de la serviciul de spionaj român la Ministerul Turismului, va fi el cel numit, grație și relațiilor bune pe care le avea cu Elena Ceaușescu. Și spre spaima, nu dezamăgirea lui, n-a fost el numit, ci un adjunct care în viața lui nu se ocupase de munca informativă. Atunci s-a speriat. A zis: “E clar, m-au descoperit”. Și cum avea pașaport la el la serviciu, s-a dus la aeroport, s-a urcat în avion și a plecat în Germania.

Era convins că fusese descoperit și că va fi arestat. Această spaimă i-a determinat hotărârea. E important de apreciat. I-au dat bani, grad de general în structurile americane. Și Răceanu a recunoscut că avea în cont 200.000 USD.”

Interviul integral îl găsiți aici.