Evenimentul Istoric > Articole online > Caleidoscop > Se încheie dictatura Sultanului Erdogan? Dezastrul pare inevitabil
Articole online

Se încheie dictatura Sultanului Erdogan? Dezastrul pare inevitabil

În ciuda unei politici externe extrem de elaborate și voluntare, care nu exită să se bazeze pe forța industriei de armament (drone, mai ales) și pe puternica armată turcă, zilele șui Erdogan la conducerea Turciei par numărate.

Dezastrul economic va juca un rol esențial la alegerile din 2023

După trei ani de fluctuații, criza lirei turcești pune în pericol perspectivele reluării producției, exporturilor și mai ales a consumului intern pe care contează Erdogan pentru alegerile prezidențiale din 2023. Drept urmare, pe Sultanul Erdogan s-ar putea să-l coste faptul că economia e la pământ după rețetele sale financiare nesăbuite și ostilitatea pe care a stârnit-o prin politica sa externă agresivă.

Lira omoară viitorul Turciei

Prăbușirea lirei turcești a culminat în ziua de 23 noiembrie, când a ajuns să piardă față de dolar chiar și 15%. În total, lira pierde 45% din valoare sa în fața dolarului.

O mare parte din problemă sunt politici monetare și fiscale neortodoxe care au depășit cu mult măsura obișnuită în ceea ce privește lupta împotriva pandemiei, a efectelor sale și a instabilității sistemului internațional. În Turcia , populismul financiar demagogic aplicat atât gestionării fondurilor de stat, cât și guvernării băncii centrale își fac simțite efectele. Tucia se află foarte departe de țintele pe care și le-a propus în 2011 pentru a face din Turcia a zecea economie mondială, mai exact un PIB de 2 trilioane de dolari. De la cei 25.000 de dolari pe cap de locuitor cât se programa în 201, țara a ajuns la 8.500 de dolari de persoană în anul pandemiei.

Economia nu ține cont de hatișerifurile lui Erdogan

Oamenii lui Erdogan au încercat să mențină politica fiscală și monetară sub același control, insistând asupra menținerii forțate a ratelor dobânzilor sub inflație chiar și într-un context în care inflația lua viteză. „Liderul turc este de mult convins că inflația este cauzată de ratele mari ale dobânzilor care cresc costul împrumuturilor și al producției”. Din acest motiv „a pus banca centrală turcă sub control direct și a urmărit agresiv reduceri ale ratei de referință”, reunind cele mai înalte autorități economice ale națiunii într-un patronaj familial .
Nureddin Nebati, unul dintre cei mai ortodocși erdoganieni din partidul islamist AKP, a fost ales recent ministru de finanțe în locul prudentului Lufti Elvan.
Același lucru este valabil și pentru conducerea Băncii Centrale.

Criza are motive religioase?

Unele teorii îl consideră pe Erdogan ostil ratelor mari ale dobânzilor din motive religioase, deoarece împrumutul de cămătă este considerat impur ( haram ) de către islam, dar această lectură nu suportă testul faptelor. De fapt, Erdogan și adepții săi au folosit demagogia financiară pură acuzând presupuse cercuri străine pentru toate problemele.

E drept, în 2018 , Donald Trumpa declanșat un război valutar împotriva lui Erdogan după ce pastorul evanghelic Andrew Brunson a fost arestat în Turcia. La acea vreme, ca și astăzi, Erdogan a exaltat rezistența Turciei împotriva „războiului economic” cu tonuri apocaliptice și a invitat la o donație reală de „ aur către patrie” . „Dacă ai euro, dolari și aur sub pernă, mergi la bancă și schimbă-le în lire turcești. Aceasta este o luptă națională”, spunea Erdogan la un miting, pedalând pe identitatea islamică ca factor de coeziune: „Ei au dolarii, noi avem oamenii și pe Dumnezeul nostru”.

Greșelile sultanului

Se poate presupune că, la un moment dat, devalorizarea monedei turcești a fost încurajată pentru a ajuta redresarea economică și de a da un impuls pentru exporturi și turism. Dar, în același timp, Erdogan și guvernul său și-au propus să ascundă adevărul populației, garantând acces facil la credite cu dobânzi scăzute, o creștere substanțială a cheltuielilor publice destinate subvențiilor și activităților neproductive. S-a încercat constituirea unui flux continuu de bani pentru a anestezia efectele costului ridicat al vieții în iluzia că negarea inflației ajută la stăpânirea ei.

Nimic mai greșit. Ziarul City of London definește criza drept „prejudiciu autoprovocat” de către Erdogan țării sale și reamintește că ar putea reprezenta începutul unui drum capabil să-i pericliteze rămânerea la putere în 2023.
Mai grav pentru Ankara este că amestecul dintre instabilitatea sistemică și noua dinamică globală poate crea o spirală periculoasă. Inflația ridicată și devalorizarea monedei se pot alimenta reciproc și, dacă creșterea economică stagnează, nu poate fi exclus un scenariu venezuelean cu ambele dinamice scăpate de sub control; slăbiciunea monetară poate slăbi activitatea finanțelor, industriei și băncilor turcești active în proiecte de dezvoltare în străinătate, din Orientul Mijlociu până în Africa, precum și îngreunarea aprovizionărilor interne într-un moment de criză globală a materiilor prime.
De asemenea, pierderea de credibilității a băncii centrale expune Ankara la riscul atacurilor speculative care ar putea devasta clasele mijlocii și sărace pe care se bazează Erdogan. De altfel, aceștia sunt oamenii care plătesc prețul crizei mai mult decât restul țării, scrie insideover.com.

Între timp, opoziția kemalistă se organizează pentru a exploata criza în dauna lui Erdogan. Opoziția are deja controlul Istanbulului și al Ankarei, iar dacă Erdogan nu ia măsurile potrivite în cele 18 luni care i-au mai rămas, sultanul și apropiații săi riscă să fie măturați de la putere.

Registration

Aici iti poti reseta parola

Abonare la notificari Doriți să primiți notificări atunci când publicăm ceva interesant? NU DA