Pentru aceea, o încredințăm pe Sanctitatea Voastră că noi suntem dintotdeauna pregătiți cu toată simțirea, țintind a ne lupta din răsputeri până la izbândă pentru Creștinătate.
Pe deasupra aflați că ambasadorul Prealuminatei Stăpâniri a Veneției, anume alesul Paul Ogniben, întorcându-se de la numitul Domn Assan-Beg (foto), s-a abătut pe la noi, cu care noi am sfătuit îndelung tot despre treburile Creștinătății și i-am deslușit vrerea inimii noastre, iar el ne-a făgăduit a se înfățișa în numele nostru dinaintea Sanctității Voastre.
Pentru aceea, binevoiți a-i arăta acestui ambasador deplină crezare, ca și cum am vorbi noi înșine cu Sanctitatea Voastră, față în față.
Cum prea bine știm, totul stă în vrerea Sanctității Voastre.
O îndemnăm dară, pe Sanctitatea Voastră ca dimpreună cu ceilalți Preaputernici Regi și Principi să lucreze astfel încât să nu fie călcată în picioare Creștinătatea de păgânii cei multperfizi, ca și noi, nu de unii singuri, ci, dimpotrivă, cu ajutorul acestor Principi să fim în stare a-i învinge.
Din cetatea noastră Vaslui (ex oppido nostro Vaslui), în ziua de 29 noiembrie 1474.
Al Sanctității Voastre preasupus Ștefan Voievod, Domn al pământurilor Moldovei (Stefanus Vaivoda, Dominus Terrarum Moldaviensium).
Preasfântului întru Hristos Părinte și Domn, Domnului Papă Sixtus al IV-lea, Domnului nostru Preamilostiv.
Sursa traducerii: Mihaela Paraschiv, Documentele latine de cancelarie din Moldova (secolele XIV-XVIII). Studiu lingvistic și stilistic, Iași, 2004
Contextul în care a fost trimisă scrisoarea
În 1472 sultanul Mahomed al II-lea a mobilizat întreaga sa armată de circa 100.000 de persoane și a învins forțele lui Uzun Hasan la Bashkent.Tratatul de pace care a urmat i-a acordat lui Mahomed al II-lea controlul asupra întregii Anatolii până la râul Eufrat.
Uzun Hasan (Hasan cel Lung sau cel Înalt, în azeră), domnitorul azer dintre 1453-1478, a fost cel mai puternic reprezentant al dinastiei Akkoyunlu.
Relațiile diplomatice ale statului Akkoyunlu cu statele europene și războiul lui contra Imperiul Otoman din anii 1472-1473 s-au evidențiat în primul rând datorită politicii domnitorului țării Uzun Hasan, care avea interes în obținerea relațiilor comerciale directe cu Europa și al doilea rând în urma contradicțiilor adânci comerciale între otomani și Akkoyunlu privind comerțul extern care avea o importanță vitală pentru un stat medieval și nu în ultimul rând Drumul Mătăsii.
